Căci acesta este sângele meu(Car ceci est mon sang) (X) – Nathalie Rheims
Traduceri
Alumanu
ianuarie 11, 2017
0

…Jerôme l-a prezentat pe profesorul Seongmin Kim, un cercetător chinez de origine coreană care, concurându-l pe Wernew Richardson pentru premiul Nobel, conducea un laborator de neuroştiinţe la universitatea din Pekin.

…Jerôme a dat cuvântul savantului chinez şi traducătorului său. Seongmin Kim a cerut permisiunea de a se exprima în chineză, căci conceptele pe care avea să le dezvolte nu aveau un echivalent în engleză şi cu atât mai puţin în franceză.

Traducătorul care-l însoţea la toate reuniunile internaţionale la care participa cunoştea bine aceste concepte şi găsise formule pentru a le explica.

Profesorul chinez a vorbit despre descoperirile recente privitoare la fenomenul de adicţie. A descris mai ales rolul dopaminei în procesul de recompensare care condiţionează toate senzaţiile de satisfacţie sau de plăcere. Căci studiind perturbările transmiterii acestei substanţe între neuroni, cercetătorii putuseră avansa rapid în ultimii ani.

Lucrând în acest sens, profesorul Richardson izolase, în urmă cu doi ani, ceea ce el desemna ca fiind „factorul lambda”, pentru care el nu folosea litera grecească corespunzătoare, ci semnul infinitului.

Potrivit lui Kim, această singularitate avea un sens precis. Posibil era ca adevaratul domeniu al profesorului american să nu fie adicţia, ci rolul dopaminei în centrul de „pilotare” a ansamblului de funcţii vitale.

Credea că Werner lucra ca şi el asupra a ceea ce se întâmpla în creier în cursul celor trei zile care urmau după o electroencefalogramă plată.

Se cunosc toate legendele care circulă în acest moment post mortem, plecând de la NDE (near death experiences) până la cele mai vechi tradiţii precum cele trei zile de la învierea lui Isus.

Membrii Cercului care, până atunci au avut dificultăţi în a-l urmări, ciuliră urechile şi au început să-i pună întrebări. Mai erau şi alţi cercetători care urmăreau pista factorului lambda? Sau  Kim şi Richardson erau singurii?

Profesorul a răspuns că cei care urmăreau această pistă erau numeroşi, dar că ei doi erau cu mai multe lungimi în avans. Şi unul şi celălalt erau pasionaţi de Spinoza. Înţelegeau la fel teoria infinitului şi a eternităţii.

…Reluând noţiunile filozofice mai moderne, oamenii de ştiinţă considerau că activitatea creierului putea regresa din cauza a ceea ce era denumit de puţin timp sub numele de plasticitate destructivă.

Pentru Kim, această ultimă stare era echivalentul, în neurobiologie, al pulsaţiei morţii. Reversul plasticităţii creierului permitea să  fie explicate boli precum Alzheimer-ul, dar şi posibilitatea unor ipoteze serioase asupra a ceea ce se petrecea la nivelul creierului odată ce activitatea electrică înceta.

Membrii adunaţi în jurul mesei erau impresionaţi de această abordare.  Unul din ei a îndrăznit să pună întrebarea la care toţi se gândeau: factorul lambda, pe care Richardson l-a simbolizat prin semnul infinitului, putea fi versiunea stiinţifică a ceea ce  de milenii se numea „suflet”? Kim răspunse fără să ezite:

-Da. Bineînţeles.

Jerôme luă din nou cuvântul. Aceste descoperiri permiteau poate să se tranşeze în scurt timp dezbaterea care-i opunea de secole celor pe care îi considerau duşmani fraterni: călugării confreriei Sângele lui Isus.

Dacă Richardson ar reuşi să izoleze ceea ce semena puternic cu scânteia divină, adevărul despre sufletul uman ar apărea la lumina zilei.

Dar, adăugă el, dacă cercetările pe care profesorul Kim le făcea, pe de altă parte, asupra proprietăţilor sângelui ar  fi încheiate, dacă ar găsi mijloacele de regenerare a vieţii, ritualurile lor vampirice şi-ar găsi un sens.

Rezultatele acestor două abordări, pentru laboratoarele farmaceutice, puteau fi văzute ca fiind comparable şi putând să deschidă calea unei capacităţi de a vindeca ansamblul maladiilor, intervenind asupra mecanismelor de bază, de a împiedica celulele sănătoase să basculeze în celule bolnave. Ar deveni posibil să respingi moartea.

 

Când şedina a fost încheiată, au avut loc discuţii aparte între anumite autorităţi de rang înalt ai Cercului. O întrebare veche revenea cu forţă. Unul dintre ei îndrăzni să o formuleze: trebuiau abandonate simulacrele şi să se revină la ritualurile originare, cu sacrificii adevărate? Trebuia din nou să fie vărsat sânge adevărat? 

Editeaza textul
0 votes, average: 0,00 out of 1 (0 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

Scrie un comentariu

You must be logged in to post a comment.

ChatApasa aici pentru chat !+