CERTOZA (in spanenglish the town od certainty ant perpetuity of saying …”it is certain”)
Roman
fillagaucho
decembrie 7, 2017
0

Welcome to the town of Certoza. Bine ați venit în Certoza. Anunțul bicolor peste care coarnele de ren lăcuite străjuiesc, se vede de la 1 km distanță. Reporterii de la TV Sat au sosit cu mașinile lor, au trecut pe lângă emblematicele postări care se întind de-a lungul drumului șerpuitor până în buza orașului, acolo unde munții de gunoaie se alătură magazinelor universale – Tycoon și Hyperlaxa. Au parcat lângă vechile Oldsmobile ale poliției de frontieră, care, chiar dacă suntem în vremuri moderne, se chinuie să rămână supleantii vexați ai vechilor mărci americane. Nu degeaba au venit reporterii, s-a descoperit sub un munte de gunoi un depozit de „moussecoză” , o substanță intrigantă care se folosește în testele poligraf și acum poliția locală vrea să revendice minereul dar, temători, cei din Primărie, încearcă să pună ei mâna pe extractul fosil , folosind vechi tertipuri avocățești. Old jim, vagabondul orașului, este cel care a făcut descoperirea. În fața mulțimii șuierătoare, care agită frenetic pancarte și fluieră, s-a înălțat un ponton de fier forjat pe care mai marii orașului îl vor folosi pentru a ține alocuțiunile de rigoare, pentru presă și pentru locatarii orașului. Într-o mașină a poliției, Old Jim, îmbrăcat într-un trening sclipicios roz bonbon, cu ghete de lac și un rucsac roșu fuchsia se ține de cap, cu o expresie jalnică , gata să fie aruncat în vadul amenințător al protestanților, pe cap poartă o tichie unsuroasă dintr-o membrană prefiartă a unui Caltaboș Uriaș Ecologic, unul dîn produsele high class ale orășelului care promovează pelerinele, prezervativele și pungile alimentare confecționate din respectiva membrană. Old Jim, are unghiile date cu lac albastru, un piercing în sprânceana dreaptă, arcul lui Cupidon atent boit cu picățele de henna și evident, pentru efectul special, o floare roșie în buzunarul stâng al treningului sclipicios. Toate țoalele de pe el au fost donate de marinimoasele matroane de la Primărie, care au vrut astfel să susțină cauza populației gay din oraș. Old Jim nu pare stânjenit de acest aspect, dar își înfundă capul în târtiță și geme la intervale regulate, când păcănitul aparatelor de fotografiat care au împânzit suburbia explodează în preajma mașinii parcate în față pontonului care străjuiește ca un colț de oțel intrarea în supersupermarketul Hyperlaxa. De ce nu a fost ales Tycoonul? Asta nu o putem știi, cu siguranță fiecare gest își are necesitatea lui nu e cazul să pangărim într-o asemenea zi alegerile localilor. Probabil, zic unii că Hyperlaxa are o politică de orientare bilaterală spre clienți și a „little more political correctness”. Mai este o zi până la ajunul Crăciunului și este de mirare cum toți locuitorii, în loc să se preocupe de ultimele cumpărături au venit cu mic cu mare să asiste la debate-ul istoric între organele abilitate ale Poliției și competenții străjeri ai intitutului administrativ al Primăriei. Jim Flock, șeful Poliției, stă, bătând dîn carambi, la o distanță regulamentară de Curvis Abilitate, Primarul reales al Certozei. Ambii, poartă peruci colosale, din pr de oaie buclată și au pielea roșie, primul crăpată ca un pergament întins și incopciat pe catargul osos al scheletului, celălalt plină de grăsime și bube albicioase sticlind ca o sticlă de șampanie rose agitată. Primul ia microfonul primarul.

„Dragi cetățeni și concitadini. Ești sigur că astăzi este o zi măreață pentru orășelul nostru. Astăzi pășim în lumina reflectoarelor și părăsim anonimatul. Cu siguranță, numele orașului nostru va flutura ca un stindard și va fi un blazon de onoare purtat din gură în gură de viitorime. Al doilea depozit de „moussecoză”, substanța cea mai rară din univers, tocmai a fost descoperit. Și nimeni nu poate revendica acest lucru fără să se gândească la Umanitate, la Creație și de ce nu la societatea de consum. important este, în această zi să recunoaștem că fărădelegile care au împânzit lumea și au depășit barierele uzuale ale cazuisticii, au făcut de-a lungul timpului numeroase victime nevinovate. Dar, datorită dublării personalului și metodelor noi de descoperire ale răufăcătorilor, substanța această intrigantă își poate găsi rostul în comerț și în politică mai bine decât în muncă elaborată a organelor competente. Acest debate nu ține cu tot dinadinsul să ia locul unei revendicări legale. Gropile de gunoi ale orașului, sunt, cu siguranță pe terenul Primăriei, este incontestabil. Dacă există cineva care poate nega acest lucru să se înfățișeze în 2 săptămâni cu o cerere la biroul de afaceri interne, colț cu Pallisade. „

Publicul mormăie nemulțumit. în Certoza, se știe, trebuie să folosești expresiile uzuale : este cert, cu certitudine, fără nici o îndoială, cu necesitate, cu neîndoită încredere etc. și Primarul Curtis Abilitate pare că a uitat să își impregneze discursul de aceste monade. O păpușă Geminy se agită pe umărul unui copil dolofan care înfulecă o gogoașă cu marțipan. „Nu e voie, te vei îngrășa!!!” țipă strident jucăria. Copilul îi da un pumn în stomac și păpușă aterizează la picioarele lui Jim Flock care, cu toate curtoazia de care e în stare, își apleacă silueta uscățivă, culege cu două degete vrejuri jucăria zdrențuită și o înmânează unuia dintre cei doi adulți rotofei care par a fi părinții copilului. Apoi se îndreaptă către primar și printr-un subterfugiu abracadabresc îl debarasează pe microfon cu mâinele ciolănoase, cu gesturi meticuloase dar ferme, de saltimbanc de circ. Primarul Curtis rămâne cu gură căscată de care un fir de salivă se leagănă dubios. De sub mustață pleoștită, Jim Flock aruncă un scuipat gălbejit pe podeaua untoasă de lemn și își începe alocuțiunea.

” Dragii mei civili și bineînțeles, cu certitudine personalului de serviciu al Poliției, locale, de frontieră și așa mai departe. Nu este zi în care crimă și când vorbesc de crimă mă refer la Crimele Alimentare cât și cele fortuite, să nu ne pună pe drumuri în toate cartierele Orașului. Divizia de Debarasari și Centrul de Mentenanță Minori au atât de muncit că personalul nu numai că s-a dublat, ba chiar s-a triplat în ultimul an și, acum când se apropie Crăciunul diversitatea perversității a depășit în calitate și obscenitate acțiunile infracționale de acum un deceniu când încă echilibrul biologic dinăuntru speciei noastre, care de atunci a părăsit discreționar Calea și Drumul stabilit de predecesorii noștri ancestrali, nu ne producea atâtea probleme. Lupta intestină dintre cele două facțiuni politice din orașul nostru, așa ziși „well fit” și „not fit at all” a depășit în absurditate orice așteptări și, spre mirarea noastră, Liga celor 100 de magistrați a dat un vot de blam Coaliției, ceea ce a pus pe jar nu numai forțele de ordine, care au pierdut dreptul de a percheziționa în școli și în incintele publice, dar, mai mult decât atât, de la o vreme se aude că Păpușile Geminy se vor vinde „raw pack” ceea ce înseamnă că părinții vor putea să intervină în program și să substituie, șteargă sau redefinească acele legi care nu le convin, intervenind în Programul Etic și creeand noi breșe pentru un viitor incert. Cu certitudine, descoperirea „mousse cozei” aproape întâmplător ne aruncă în brațele caracatiței politice taumaturge care, încercând să stabilească un nou record de incompetență, propune, și nu ne mirăm, folosirea ei comercială sau politică. Cu neîndoită încredere, vreau să afirm că acest lucru nu este numai un ultragiu la adresa Coaliției ci și o subminare pasivă, dacă nu chiar intenționată, a întregului scop al programului de Reabilitare. Dragi civili, nu vedeți prăpastia ? Vi-o arăt eu atunci. PPt-urile Protecția Portantă a Tineretului are nevoie de această substanță pentru a stabili în cazul Chestionarelor dacă tânărul a fost împins sau manipulat spre fapta sau dacă a ales liber. Altfel, conform constituției nu îi putem decât aliena și îndepărta pe tinerii infractori, în loc să le ușurăm calea spre Vindecare.”

Parca un pic mai convins , publicul mosmondeste câteva urale prost regizate, apoi molcom ca un val care se retrage după ce s-a spart de țărm, se împrăștie difuz în masă întunecată a magazinului, lăsându-i pe cei doi peruchiați singuri să își ispășească vină de a fi întrerupt ritualul de cumpărături. Este și normal, de fapt debate-ul a fost „stins” dintr-un motiv foarte întemeiat. La intrare, 2 merchandiseri unul îmbrăcat în îngeraș și altul în diavol servesc chifle calde cumpărătorilor. Cel îngeraș, chifle bio-fit cu cereale integrale și tărâțe de ovăz, celălalt, chifle albe umplute cu cremă de crenvurști. De afară, rafalele sălbatice ale aparatelor de fotografiat străbat cu warp speed prin întunericul diafan care dintr-o dată impânzește locul.Este vorba că la ora cinci în loc să se dea drumul la lumină, așa cum s-ar obișnui pentru o luna așa de înaintată, magazinul este brusc cuprins de întuneric,deoarece centrala de curent electric care alimentează orașul intră în revizie pentru 2 ore. Este și momentul Happy hour, deoarece cele mai mari reduceri dîn Hyperlaxa se întâmplă exact atunci. Busculada cumpărătorilor cu lanterne și telefoane mobile cu ecrane extralarge care își luminează drumul printre rafturile ticsite de produse, împingându-se că printr-o nicovală gigantică spre casele de marcat, produce un recul și un balans negativ al baloturilor expuse pe coridorul principal, care se răstoarnă peste localnici, apoi o sirenă stridentă readuce ordinea în mulțime, evident, angajații lui Jimmy Flock au mult de furcă cu furturile și înaintând în batalioane și cordoane mobile cu precizia unui bisturiu, fac incizii prîn mulțimea care, semănând cu o mămăligă gigantică, erupe în bulboane gălăgioase, un țipăt aici, un portofel șutit dincolo, o gogoașă înfulecată la repezeală, Crimele Alimentare cât și cele fortuite sunt la ordinea zilei. La case, casierii cu căști de mineri încasează cu viteză produsele, dau restul, în timp ce marmelada șerpuitoare se rupe în lanțuri inegale și se împrăștie in plutoane covăsite de balonzeiduri alb-perlate înspre cele 30 de case de marcat. ” Restul dumneavoastră este cert 3 koi și jumătate. Cu siguranță, avem pungi. De care doriți? Cu certitudine, știm că reducerile se aplică doar o dată pe zi, ați mai intrat astăzi în magazîn și ați mai achitat cu cardul, deci vă avem în sistem. ” Afară, în ninsoarea blândă, Curtis Abilitate își pornește eschiva urlând într-o portavoce. „Oameni buni, în numele partidului, am instalat un cort încălzit unde se servește sifon și înghețată de urzici, bame cu sirop de afine și turtă dulce cu înlocuitori de zahăr, ștevie și praf de stâncă. Urmează partea a două a debate-ului. ..în numele Partidului, vă dorim cumpărături confortabile și va așteptăm în lounge. ”

Intre oamenii care au intrat în Hyperlaxa, se numără și familiile Voucher și Barbeville. Ce e straniu la aceste două familii este că cei doi copii ai lor, respectiv Kelly Wallis și Bronscot Pouch, sunt exact imaginea inversată a părinților lor. Respectiv, Kelly este încă de la 5 ani diagnosticată cu „syndrome malign de shopping” iar Bronscot este un înger de cumințenie care poate recita pe de rost o listă de meniuri raw vegan sau poate prepara brânză calcică sau iaurt de casă. Familia Voucher e înscrisă în partidul „well fit” și sincer numele lor nu li se poate aplica în nici un fel. În timp ce familia Barbeville face parte din Liga celor „not fit at all”. Cei doi copii sunt colegi de școală primară și culmea, chiar stau în aceeași bancă. Motivele prezenței lor în supermarket sunt,evident, distincte. Familia Barbeville iubește reducerile și tot ce înseamnă atmosfera festivă a sărbătorilor de Crăciun, cumpărăturile luxoase și gratuitățile de orice fel, în timp ce familia Voucher, trăind în mod spartan o viață lipsită de luxură și rafinamente, are doar un motiv să fie prezentă : fiica lor Wallis, care a distrus până acum 1o păpuși Geminy este obligată de curricula școlară să o cumpere pe a 11-a. Kelly înaintează printre serpentinele deșirate de hârtie creponată de pe terenul de joacă și urlă la maică-să, Rosalinda Voucher, să îi cumpere ce dorește. ” Mami, am nevoie de căciulița „aia” cu spini de stegosaur și vreau și costumul cu aripioare de îngeraș și mami, pot să am și cornițele de drăcușor cu bioluminiscență ? ” Și pentru că nu primește întotdeauna răspunsul favorit, se aruncă pe burtă într-o agitație nefirească, gesticulează și mârâie furios, până părinții morți de rușine se îndreaptă spre raioanele de jucării și outfituri fantastice. Mai întâi însă trec pe la standul cu păpuși Geminy unde noile modele „Raw Pack”, aliniate ca niște soldați pe rafturi așteaptă să fie cumpărate. Aleg una mai modestă ca aparență dar tot costisitoare și apasă pe butonul „on/off” până păpușă se activează, apoi o așează pe umărul stâng al lui Wallis. „Uite dragă, acum ai un nou îngeraș păzitor.” ” Ce urât e îmbrăcată” se burzuluiește Wallis, care e gata mai-mai să repete schemele din trecut și să își distrugă Gardianul Curricular.

Aplauzele însoțesc aprinderea luminii în magazin, în timp ce afară, cortul strălucește de la beculețele multicolore care se aprind. În Certoza, se știe, Crăciunul nu mai este doar ocazia de a schimbă ornamentele bradului sau de a cumpăra ultima invenție gastronomică locală, este și ocazia în care spiritele încinse de la Vinars si punch-ul cu ouă de prepeliță , ascuțindu-și limba și dând bice pe tăpșanul filologic se iau la harță, care mai de care mai hotărâte, iar primarul Curtis, evident, cu eleganța unui ales al membrilor comunității, bine uns pe la încheieturi cu grăsime politrucă, ține partea ambelor părți, într-un mod condescendent de Patron al bunelor Maniere. Așa și în acest an, când descoperirea „moussecozei” a pus paie pe foc pentru ambele Partide locale, care, cu siguranță, vor devia de la subiect și vor arde încă o dată sfânta limbă națională, cu expresii locale gurmande în care se amestecă într-un mod neomogen tradiția, consfințită de numele aduse în amintire, Abraham Lincoln, Benjamîn Disraeli sau ZaZa Gabor și înclinația spre modernitate, cu o dorința necumpătată de a nu curma suferințele limbii ci a le ridica la rang de rețetă locală de mistuire savantă a trecutului, prezentului și viitorului, o tocăniță juisanta de prescurtări, locuțiuni și abrevieri. În cortul în care se servește acum înghețată de urzici cu un puff de gelatină de cimbrișor, pictorul Carnero se ia la harță cu psiholoaga Deviance Frutada.
Jelygregarious maner of disturbance, suferi de JMD, dragă Carnero. Nu trece o zi fără să îți auzim vocea aia baritonală de marmotă constipată. Auxi, tu nu ai făcut Partidul să renască, l-ai îngropat sub Acropolele înfometării vexate .

Dragă Deviance, ai uitat când plângeai la geamul meu și îmi cereai să îți pictezi hoarda de pisici în manieră levantină, torcând în poala ta, cu aure de mucenițe și haine albe de la Prima Comuniune. Ce caraghioslâc, femeile ca tine cu siguranță au făcut școli în manieră primitivă, doar pentru a îndepărta compania uman.

Dregându-și vocea, primarul încearcă să se pună bine cu ambele părți.

Ei, dragă monsieur Carnero, nu vom uita niciodată cum ai pictat „La natividad” în manieră contemporană, Maria născând într-un morman de gunoaie un Iisus cu trăsături fino-ugrice și Ozn-urile din care magii coboară….absolut magnific, parcă Doamna Frutada v-a făcut o critică pozitivă atunci.

Editeaza textul
0 votes, average: 0,00 out of 1 (0 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

Scrie un comentariu

You must be logged in to post a comment.

ChatApasa aici pentru chat !+