clișee
Poveste
pontus euxinus
mai 30, 2017
0

 (1)

 

Pe vremea bunicilor, părinților și chiar a mea, oamenii nu alergau după averi. Lucrau pământul cu un fel de dragoste răvășitoare, epuizantă, până rodea după inima lor. Mâinile lor muncite erau mângâierile cele mai catifelate pentru noi, urmașii lor, cei în care își puneau nădejdile lor puține, motivul unei singure dorințe. Nu și-au dorit niciodată să-și facă alte case, să schimbe locul de baștină pe altul, nici măcar să plece în lume. Azi, oamenii se mândresc atunci când își mai fac o casă, își iau încă o mașină sau pleacă peste hotare lăsând fără o lacrimă familia în urmă.

Pe vremea bunicilor, a părinților și chiar și a mea, singura mândrie a omului era să poată să-și dea copiii la școală!

Editeaza textul
0 votes, average: 0,00 out of 1 (0 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

Scrie un comentariu

You must be logged in to post a comment.

ChatApasa aici pentru chat !+