COORDONATELE INTRIGII ROMANULUI GREC
Texte Teoretice
dorina sisu
mai 24, 2016
0

Coordonatele intrigii romanului grec sunt dragostea şi soarta. În primele romane dragostea apare ca „singurul demiurg al intrigii”, motorul ei principal care motivează acumularea, complicarea şi decantarea conflictelor. Dragostea (mai exact povestea de dragoste) este principalul obiectiv urmărit. Cuplurile, fie că se formează la începutul romanului, fie ulterior, în plină derulare a intrigii, domină cu sentimentele lor drama naraţiei. În jurul dragostei sunt catalizate toate gândurile şi acţiunile eroilor, iar în numele dragostei sunt îndurate cele mai cumplite nenorociri. Finalul este întotdeauna unul fericit, care să răsplătească pe îndrăgostiţi pentru umilinţele şi primejdiile ce le suportă în încercarea lor de a-şi rămâne fideli şi în căutarea lor asiduă a împlinirii erotice.

Savantul catalan Carlos Garcia Gual releva cu sagacitate că împlinirile fericite ale pasiunii erotice sau ale aventurilor întâmpinate de călători, „happy end”-ul romanelor, funcţionau ca un catharsis. Această funcţie catarctică a romanelor greceşti este de altfel ilustrată de Chariton la începutul cărţii a opta a operei sale. Autorul grec subliniază că sfârşitul fericit al aventurilor va compensa tribulaţiile precedente. Termenul utilizat este catharsion, „compensaţie” sau „sacrificiu expiatoriu” care trimite în mod evident la conceptul aristotelian de catharsis. Romancierul grec cunoştea probabil ideile lui Aristotel şi stabilea o apropiere intenţionată între efectele naraţiei sale şi funcţia catarctică atribuită de către celebrul filosof tragediei clasice. Astfel Chariton pare să susţină că funcţia catarctică se transferă din spaţiul teatrului clasic în cel al romanului.

În această fază a literaturii helenistice semnele substituie simbolurile, satisfăcând astfel gusturile unui public avid de existenţa fictivă, emoţionantă a unor personaje ce aparţin lumii contemporane. Protagoniştii se identifică adesea cu cititorii, îndeobşte oameni tineri şi femei, publicul cel mai înclinat spre căutarea romanelor. Experienţele eroilor romaneşti sunt experienţe pe care le putea întâmpina orice grec în viaţa lui cotidiană.

Aventurile fără de număr ale eroilor nu sunt însă numai efectul sentimentelor de dragoste şi ale proiecţiei acestora ci, cel puţin în aceeaşi măsură, sunt efecte ale jocului capricios al soartei, al destinului numit Tyche. Din secolul al II-lea ponderea destinului sporeşte considerabil El împarte cu dragostea crearea, motivarea şi menţinerea intrigii. În arabescurile complicate ale tribulaţiilor personajelor romaneşti, destinul împlineşte o funcţie determinată. Această funcţie sporeşte în importanţă la Heliodor şi Achilleus Tatios chiar în comparaţie cu Xenofon din Efes. Pe de altă parte, intervenţia majoră a destinului în resorturile esenţiale ale romanelor, marchează amplificarea structurii romaneşti a secolului al II-lea şi următoarele, în comparaţie cu organizarea simplă a primelor manifestări ale genului.

Funcţia atribuită Tychei nu corespunde doar unei amplificări retorice a naraţiei, ci reverberează convingeri profunde. Intriga nu poate fi concepută sau structurată în romanele sofistice fără contribuţia destinului, sursa multiplicării aventurilor, motiv fundamental al acţiunii. Visele, oracolele, ghicitoarele dobândesc o pondere sporită, ele manifestându-se ca reflexe ale forţei destinului. Datorită lor se poate decoda sensul misterios al direcţiei destinului, se poate orienta itinerariul eroului, se restabileşte ordinea indispensabilă a acţiunii umane.

După cum observa Eugen Cizek în Evoluţia romanului antic, în toate romanele sofistice – utilizate ca motive fundamentale – dragostea şi destinul creează structura de adâncime. Dragostea şi Tyche intră în conflict violent una cu alta şi menţin justificarea peripeţiilor. În ce priveşte ponderea lor numai dozajul diferă, căci iubirea poate lăsa impresia că este mai importantă decât Tyche la Xenofon din Efes şi la Longos şi inferioară acesteia la Heliodor şi Achilleus Tatios”.

Devine aşadar incontestabil faptul că în structura de adâncime a romanului se relevează dorinţa de a emoţiona şi totodată delecta cititorii prin explorarea temei dragostei şi a peregrinării bogate în aventuri pe tărâmuri fantastice sau reale.

Editeaza textul
0 votes, average: 0,00 out of 1 (0 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

Scrie un comentariu

You must be logged in to post a comment.

ChatApasa aici pentru chat !+