Efectul de zer
Proza Scurta
danrec
ianuarie 10, 2017
0

Efectul de zer

 

”Fundul rămâne fund chiar şi atunci când totul e cu fundul în sus” ( Stanislaw Jerzi Lec)

 

Se trezi brusc și ascultă numărînd atent zgomotele care se auzeau din baie: ”plici…pic…pic…pic…plici…pic… sleorp”.

”Sleorp?” își spuse nedumerit și se ridică din așternturile jilave. Robinetul defect scotea sunete aproape muzicale, game de plici și pic, niciodată pleoscăituri atonale. Se stropi pe față și piept cu apă rece și-și examină obrazul în luciul oglinzii.

” O să mă bărbieresc mîine, am observat că fetei de la casierie îi plac bărbații maturi, cu un aspect aparent neîngrijit, de macho!” hotărî ca și cum ar fi făcut o propunere glumeață imaginii cețoase, cu reliefuri aspre, riduri adînci de expresie și păr rărit de la tîmple. Își fricționă obrazul, gîtul, pieptul cu colonie și începu să se îmbrace: maiou curat de bumbac, indispensabili subțiri care nu fac cute dizgrațioase sub stofa pantalonului și o cămașă gris-fer care contrasta plăcut cu tenul tăbăcit, arămiu și bruma argintie de pe obraz.

În timp ce apa din ibric clocotea își  aranjă gulerul cămășii și inspectă cravatele preferate: bleumarin cu buline mici, albe, galbenă cu dungi negre, purpurie cu desen bleu, malachit cu arabescuri aurii, verde delicat cu romburi oranj-maronii…”fără cravată azi, dacă tot nu m-am bărbierit!”

Bău repede cafeaua, frigîndu-și buzele pentru că era în întîrziere și, după o inspectare rapidă în oglinda din hol, ieși încuind yala cînd ceasul indica 7:43.

Pe palier se ciocni de o silueta feminină, scundă, bondoacă, învelită în atlas vișiniu, care degaja un miros intens, dulceag de iasomie, combinat cu izul fermentat al sudorii nocturne.

”Bună dimineața, domnu Boncescu, da’ unde ați pornit atît de devreme?”

”Neața, madam Danciu, nu e devreme deloc!” mormăi Boncescu încercînd să ocolească tufa de iasomie, dar femeia îl prinse cu putere de reverul sacoului.

”Domnu Boncescu, sunt disperată, toată noaptea îmi picură robinetul din baie…pleosc-pleosc-pleosc, nu pot să-nchid un ochi… puteți să îmi recomandați un instalator competent, dar să aibă maximum treizeci de ani, cei maturi au tarife nerușinate?!”

” Al meu face plici-pic-pic-pic, o pătrime perfectă, încercați și dumneavoastră, e relaxant!”

Femeia își rostogoli galeș ochii și-și împinse înainte pieptul umflat:

”Mi-l reglați dumneavoastră, fac pariu că știți cum să vă purtați cu un robinet recalcitrant?!”

”Acum n-am timp, mă grăbesc la bancă, poate diseară dacă nu e nici un meci la tv!” spuse și se smulse din mîinile ei.

Coborî în fugă în timp ce în spatele lui se auzi vocea ei turuind:

” Și mie-mi place futbolul, dacă veniți fac o prăjitură cu brînzică și caise din compot, am și o tămîioasă de anțărț, mi-a adus-o cumnatu-miu de la Valea Călugărească…știați că unii călugări joacă canastră pe bani, ce decadență, domle…și eu jucam canastră cu prietenii dar niciodată pe bani…într-un an de revelion am jucat…hihihi, șeptic pe dezbrăcate, dar ne-am oprit la chiloți!”

Împinse ușa grea de la intrare bloc și o duhoare acră, amintind de mirosuri îndepărtate, fîn uscat, balegă și putini nespălate. Cînd păși pe trotuar, talpa pantofului stîng îi alunecă și făcu o piruetă sprijinindu-se în ultimul moment de sol, ca să nu cadă. Mîna stîngă îi era acoperită cu o substanță rece, alburie și unsuroasă. Încercă să inspecteze peisajul, dacă ar fi fost înnorat s-ar fi întors să caute o umbrelă, dar o boare albăstrie îi acoperi privirea. Scoase din buzunar o batistă albă, întotdeauna avea una asupra lui, își frecă lentilele ochelarilor și degetele mînjite.

” Ninsoarea mieilor, acum în aprilie!” se miră cu voce tare privind strada largă, încadrată de blocuri cenușii cu patru etaje și plopi desfrunziți, acoperită acum cu o nedefinită  pătură de nuanță alb-crem și consistență moale-grăsoasă. Un domn bondoc care își curăța pantalonii maculați, pesemne alunecase și el, îi comunică:

”Nu-i zăpadă, pare iaurt sau ceva asemănător!”

Boncescu își mirosi batista și palmele, într-adevăr puțea a produse lactate și faptul acesta inexplicabil îl înveseli:

” Ce bine că nu am intoleranță la lactoză!”

Porni precaut, cu pași mici pe lîngă bordură, în timp ce în jurul său toate alunecau: gospodinele încărcate cu sacoșe de rafie, trecătorii care se grăbeau spre stația de tramvai, puștii care adunau bulgări brînzoși în pumn pregătindu-se să-i lanseze, autoturismele care derapau în mîzga lăptoasă ca niște calupuri mari de telemea. În colțul străzii un utilaj de deszăpezire se împotmolise cu lama frontală într-un vălătuc enorm de caș lunecos, iar cînd se apropie auzi cum șoferul îi explica unui agent de circulație, palid și pirpiriu:

” Îți spun eu că nu e de la fabrica de lapte, vacile-s de vină, da, am văzut eu pe  discovery, ceva asemănător!”

”Vacile, să producă, ele, așa ceva?” se miră celălalt.

”Da, vacile care se balegă circa un miliard de tone de rahat pe an…bălegarul degajă metan, care-i mai al naibii decît codoiul din atmosferă…ce crezi, calota glaciară din ce cauză ce topește?”

Un piept din stofă homespum se propti de umărul lui Boncescu. Îl cunoștea demult, de la cozile cu produse lactate de pe vremuri, era Sferlea-Loghin, profesor de științele naturii.

” Domnul de la deszăpezire are dreptate, unele fenomene naturale scapă de sub control…de pildă, în martie, una mie nouă sute șaptezeci și opt în Genove, statul Missouri a nins cu carași aurii…ori, se știe că această specie este originară din Asia de nord-est!”

Lîngă grupul lor se insinuă o femeie înaltă, ciolănoasă cu părul și gulerul din blană al jachetei șiroind de picuri lăptoși:

” Este revoltător ce se întîmplă, dumneavoastră știți ce preț are laptele la producător?”

” Nu, spuse polițistul cu o figură îngrijorată, eu cumpăr numai din magazinele specializate!”

Sferlea își frecă fruntea unsuroasă:

” Și nu e vorba doar de efectele economice, trebuie să ne gîndim la impactul global, la nivel de stratosferă!”

” Da, ce fac autoritățile? Așteaptă să vină extratereștrii să ne ridice blocurile prin levitație, să ne ducă pe toți în Vega sau Alfa Centaur, cu tot cu vaci?”

” Da, să dea guvernul un comunicat că e o situație de urgență, ei nu văd că e paralizat tot orașul?”

Boncescu privi tot mai îngrijorat în jurul său, se strînseră cam o duzină de inși duhnind a zer.

” Cu sare nu dați, ar fi totuși cazul…”

Șoferul rîse disprețuitor:

” Sarea e scumpă, primăria nu are fonduri alocate pentru cazurile de dezastru natural…așteptăm să se brînzească complet și băgăm buldozerele, altceva nu-i de făcut!”

Polițistul își propti spatele de roata utilajului și strigă:

” Circulați, circulați, vă rog!”

” Am circula, dar e imposibil, dumneata nu vezi!”

Un bulgăr mare îi lovi cascheta și atunci țipă isterizat:

” Nu-mi îngreunați misiunea, și-așa nu avem efective suficiente!”

Alunecă, trupurile înghesuite îl împinseră, iar tălpile începură să-l lovească și să-l frămînte în cheagul brînzos pînă cînd zbieretele celui agresat se stinseră.

Boncescu se îndepărtă privind îngrijorat peste umăr cum un cîine se apropie și leorpăie zeama rozalie.

” E un abuz violent, gîndi, să nu fiu implicat!”

Nu ajunse prea departe, fiindcă de după trunchiul unui plop sări înaintea lui un individ solid, cu fața injectată, purtînd un halat alb, descheiat și fluturînd amenințător o seringă cît antebrațul său:

” Te-am văzut, tu i-ai pe ceilalți instigat la crimă!”

” Ce crimă, n-am făcut nimic, eu eram în trecere?!”

Încercă să îl evite, strecurîndu-se între plop și un autoturism parcat dar vlăjganul îl înșfăcă de piept și urlă:

” În clinica de pasteurizare a agitaților ți-e locul!”

Se smuci, dar celălalt îl prinsese zdravăn de sacou, iar un băiat înalt, de maxim șaisprezece ani purtînd un hanorac cu gluga trasă pe ochi, apăru din senin, se repezi și îl pocni cu o lopată de zăpadă în creștet. Căzu cu cei doi peste el și, în timp ce se zvîrcolea neputincios, apucă să audă:

” Ține-l bine, puștiule, să nu scape, pînă îi fac injecția cu acid lactic!”

 

Tunelul prin care aluneca mirosea a mucegai nobil. Încercă să-și frîneze înaintarea, proptindu-se cu palmele și picioarele de pereții plin de găuri, dar o forță umedă, invizibilă îl aspira în jos. Se prăbuși într-o masă vîscoasă și lipicioasă, alb-cremoasă din care ieși cu greu, alunecînd pe pereții din inox ai bazinului. Făcu doi-pași pe pardoseaua rece, placată cu faianță imaculată, constatînd că e complet gol, pînă ajunse sub conul unei lumini orbitoare.

” Ce drac de încurcătură, mormăi, mi-au luat și hainele, nu-i destul că-s împuțit și unsuros din cap pînă-n picioare?”

Madam Danciu, îl privea disprețuitoare, așezată pe o canapea medicală. Își desfăcu capotul din atlas vișiniu și-și expuse pieptul mare cu sfîrcuri maronii:

” Hai, vițeluș, nu fă atîtea mofturi, știu că mă dorești!”

” E o neînțelegere, eu niciodată nu mi-am manifestat vreo dorință de acest gen!”gîfîi în timp ce o pereche de brațe zdravene îl împingea necruțătoare spre cele trei mamele umflate inegal.

” Chefir, sana, lapte bătut, ce vrei să sugi?!”

Boncescu deschise încet pleoapele care-l usturau. ” Plici…pic…pic…pic…” auzi din direcția băii și răsuflă ușurat.

”Mîine, cumpăr un robinet nou, cu turcismele astea nu faci nici o brînză, se defectează după o lună!”

Editeaza textul
0 votes, average: 0,00 out of 1 (0 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

Scrie un comentariu

You must be logged in to post a comment.

ChatApasa aici pentru chat !+