Exerciții de seducție a memoriei
Proza Scurta
livia georgescu
mai 16, 2016
1

– Cum aşa, în ce an suntem? De ce mă întrebi asta? Mi-ai întrerupt şirul gândurilor. Și era important…

Ratase prezentul cu 42 de ani, trăind în trecut. La el, trecutul era trăit drept prezent. Era „coerent” doar pentru acel moment, în rest îi erau amputate personalitatea şi conştiinţa, simţind el însuşi transformarea „ca-n oglindă”. Relaţiile dintre conţinuturile psihice şi eul lui nu erau percepute în stare activă, el fiind de fapt inconştient pentru timpul trăit ca prezent. Nici măcar nu-şi dădea seama şi nu putea înţelege. 

– Și cum să nu te revolte Cel de Sus, Care-şi permite să-ţi dezlege trecutul ancorat la malul percepţiei de realitatea propriului timp?! Şi cu ce drept să mai intervină şi alţii în reflexia ta?! Cum să nu le pari lor neputincios în revolta ta până la demenţă, confuz în actele tale, disperat şi dezorientat, până dincolo de mărginirile acestui trup?! Să fii furat pe faţă, să conştientizezi asta şi să renunţi la a mai fi Om, (…) la menirea ta primordială, consimţind tacit la propria-ţi destrămare, şi asta doar ca să fii aşa cum te vor alţii?! Amuşinând pe ici, pe colo, poţi reconstitui din amintiri regresul fiinţei, transcriindu-i nimicnicia sub umbra timpului ars. Mie până şi acest drept îmi e furat acum! Ştii tu cum e? Dădui din cap, în semn că nu ştiu.
– Calm, blând, sălbatic însângerat de viaţă, cu voluptate şi cu îndrăzneală mişelească… Te pierzi în suprafeţe peste suprafeţe, devenind ca din întâmplare înălţimea propriilor căderi, în avalanşă… Atunci mi s-a cerut să-mi încredinţez sufletul. Am consimţit tacit la propria destrămare, transformându-mă într-o stâncă a erorilor, asemenea unui ucigaş ce-şi afundă paşii în mâlul poleit al Rubiconului, sfârşind cu dorinţa de regăsire. Mi s-a întâmplat să-mi pipăi conştiinţa, mi-am simţit propria suflare (adiere subtilă!), mi-am gustat înfrângerea, ţintuindu-mi sufletul la zenith, în zădărnicie, în nenumărate rânduri, micşorându-i clipele. Până când nimic n-a mai fost… Acum ştii cum e asta.
Zâmbi forţat. Ca şi când n-ar fi auzit nimic din cele spuse de mine, îşi reluă impasibil şirul vorbelor dezlânate.
– Ştii, m-am analizat. Nu toate gândurile mele sunt clare de la început până la sfârşit. Și niciodată nu rămân în aceeaşi tonalitate raţională. Se întâmplă ca tonalitatea de început să fie părăsită pe parcurs, pentru a trece într-alta nouă. Astfel eu trăiesc o altă viaţă care pare a fi a mea, deşi nu e a mea. Degeaba, nici tu nu poţi întelege partiturile muzicale ale sufletului meu, ţesut armonic din gânduri (…), compus din alteraţii pentru diferitele tonalităţi ale sentimentelor (…); game, pe care doar eu le trăiesc diferit și prin care lumina îşi revarsă sunetele enarmonice, rezonând natural…
Mi se adresă așa, brusc schimbând tonul:
– Înţelegi tu? Oare cum e posibil ca şi ceilalţi să-mi confirme asta? Pentru ca să înţelegi mai bine, să crezi că se poate realiza o modulaţie de confort sufletesc, priveşte-mă pe mine, apoi reflexia mea în oglindă, căci eu am încredere în tine, tu nu mă poţi minţi, şi privirea celuilalt nu minte! E posibil totuşi ca privirea să-mi joace feste, ori ca memoria mea să scapete cu expresivitate. Însă ţie nu ţi se poate întâmpla asta!
Mă privi revoltat, dând în vileag adevăratul motiv al slăbiciunii sale.
– Am să-ţi mai zic ceva. N-o să-ți vină să crezi. Mi s-a zis că nu am nicio amintire a prezentului. Cum aş putea eu să gândesc prezentul drept amintire, dacă toate trăirile mele sunt altundeva, suspendate? Într-adevăr, nu-mi amintesc ce am făcut adineaori sau cum de sunt acum aici, nici măcar nu ştiu cine eşti tu, însă de tot ceea ce ţi-am povestit îmi amintesc mereu! Nu pot fi însă sigur în privinţa ta, dacă te-am mai văzut vreodată. Poate cândva ne-am cunoscut şi altfel. Nu-mi amintesc cine eşti tu si nici cine sunt eu.

Editeaza textul
0 votes, average: 0,00 out of 1 (0 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

One Response
  1. Te-aș ruga să citești cu atenție Termeni și condiții ale acestui site! Acest text l-ai mai publicat și pe poezie.ro în 29 feb.2012 !
    Ceea ce postezi aici trebuie să fie ceva nou și trebuie postat numai aici.

Scrie un comentariu

You must be logged in to post a comment.

ChatApasa aici pentru chat !+