Felix și gândacul
Poveste
Felix Rian Constantinescu
decembrie 20, 2016
0

 

Vreau să vă povestesc copii cum m-am împrietenit cu un gândac. Știu că pare că a fost doar un vis, dar s-a întâmplat cu adevărat. Sunt multe vise atât de vii, că stai în ele ca la cinematograf și nu te-ai mai trezi niciodată, să vezi ce se mai întâmplă. Sunt reale. Dar cum spuneam acesta nu a fost un vis, deși a fost atât de frumos încât _părea_ un vis.

Era pe vremea când stăteam la bloc, eu acum stau la casă cu tata, dar asta era pe vremea când stăteam la bloc. Oamenii se mută fără să știe de ce, iar și iar, pentru că toți știm că nu e un loc mai bun ca altul.

În blocul meu era o cameră unde putea intra oricine. Cam toate blocurile respectabile au o asemenea cameră. Eu mergeam acolo nu să îmi pun rufele la uscat ci să mă rog, neauzit de nimeni.

Și odată a intrat un băiat și mi-a spus:

-Noi toți ți-am auzit rugăciunile și eu am hotărât să vin și să-ți fiu prieten!

și:

-Eu sunt un gândac! a mai spus.

Așa vorbea el, cu semne de exclamare pentru că era mic. Dar în acea cameră, camera miracolelor, și eu care sunt foarte mare, cât un uriaș, și el care e cât măzărichea unui ac cu gămălie, eram de aceeași statură, deși eu îl întreceam cu o freză.

Și am ieșit afară în fața blocului să ne jucăm și m-a dus la el acasă, în cartierul său de blocuri de la marginea orașului.

-Aici peste tot au fost case! spunea.

-Noi suntem săraci! a mai spus.

Ne jucam cu prietenii și frații lui gândacii, copiii gândacilor și era foarte frumos pentru că toți erau prietenoși și deschiși și nici nu se gândeau să-și bată joc unul de altul sau să îl facă pe alt copil să plângă.

Eu mă tot rătăceam pe străduțele cu bordeie de lângă blocuri unde mergeam cum tot mergeam când eram copil cu Dragoș, un băiat care a murit, și prietenul meu când ne reîntâlneam îmi spunea:

-Dacă te pierdeai! Ce te făceai când nu m-ai mai fi găsit?!

La marginea orașului pe o stradă piezișă copilul gândac care stătea în casa de sus a făcut un grafitti pe care scria:

„HAI LA SKI”

Și de atunci mă tot întreb ce face aceste făpturi, mici de altfel, atât de prietenoase și n-am aflat. Poate pentru că sunt mici și să fie oare adevărat că copiii sunt mai înțelepți decât oamenii?

Editeaza textul
1 vote, average: 1,00 out of 1 (1 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

Scrie un comentariu

You must be logged in to post a comment.

ChatApasa aici pentru chat !+