fragment de roman (1)
Roman
Draganoaia Alexandru
decembrie 4, 2016
0

Merge pe lângă calea ferată.
-Ce faci omule?
Insul miroase tare a alcool.
Nu răspunde, doar îl priveşte.
Merg de un timp, unul lângă celălalt. Deodată nepoftitul îi zice:
-Hai să-ţi cânt ceva.
Şi dă-i, şi dă-i, arii din opere, de răsună valea.
-De aici ne despărţim, zice cântăreţul la un moment. Mi-a făcut plăcere. Florin Segărceanu e numele meu, ştii tu, ca pe tenismen. Dacă nu ţii minte, iţi scriu pe o hârtie: F-l-o-r-i-n, aşa, şi îţi las şi numărul meu de telefon. Gata. Cu bine. Să mă suni!
Strânge hârtia în pumn şi porneşte mai departe. Încep să se vadă clădirile fabricii de autoturisme. Uite si poarta. Tocmai se intră pentru schimbul doi
Puhoiul de lume se strecoară grăbit printre barele de fier. Unul dintre paznici se ceartă cu cineva care vrea să intre cu o chitară în fabrică.
Tânărul se depărtează înjurând. Dă cu ochii de omul nostru.
-Vă salut. Dacă mai staţi p-aci, aş avea o rugăminte. Ţineţi-mi şi mie chitara…Trebuie să intru să las ceva la cineva. Mă întorc repede. Ok?
După o jumătate de oră se întoarce vesel.
-Gata, am rezolvat. Mulţumesc. Mitu sunt, zice în timp ce îşi aşază chitara pe umăr.
Vazând ca celălalt nu răspunde, repetă, de data asta întinde şi mâna:
-Mitu Gheoroaia.
Omul priveşte oarecum mirat. Deschide palma în care ţine strâns hârtia primită de la cântăreţ.
-A, ok, Florin. Mă bucur nea Florine. Dar care e treaba nu poţi să vorbeşti? Nu-i o problemă, în oraşul ăsta sunt mulţi muţi şi toţi au servici. Nu-i cată nimeni de muţi sau de surzi. Important e să tragi la şaibă până te ia dracu’. Hai să facem doi paşi, să te cinstesc că-mi păzişi troaca de chitară. Nu mă lăsa, mă, al dracu’, să intru. Trebuia să duc un chil de coniac şefului de echipă, să mă învoiască. Cânt la o nuntă, colea, la local, dar avem timp sa bem o bere.
Se opresc lângă un bloc unde e deschis un mic magazin alimentar.

-Trebuia să spui, bre, că nu bei. Ce să fac acum, pe amândouă nu pot. Hai să mergem că dacă mai iau o gură îmi vărs şi maţele.
Ies la stradă.
-Nea Florine, ştii ce zic eu, hai cu mine la nuntă. Ne ajuţi la descărcat sculele, la instalat. Nu e greu, faci ce poţi şi, la sfârşit, îţi iei şi un ban.
Au descărcat, au instalat şi, aşazisul Florin a rămas şi la petrecere, ca făcând parte din echipă.
La terminare:
-Rămâi în seara asta la mine, îi zice Mitu. Am o garsonieră, ne descurcăm noi cumva

În locuinţă frig, întuneric şi nişte cioburi pe jos.
-Stai că fac curentul imediat. Ce e dupa ei? Mi l-au oprit că nu l-am mai plătit. Aşa, a, cioburile, îţi povestesc… Stai să băgăm şi un reşou. Furăm curent, ce mama-dracu’! Cu cioburile…Asta a fost o sticlă plină cu vin. Pac, de tavan! Bine, înainte mai băusem una exact ca asta…O fată a fost la mijloc. Am pierdut-o. Nu e prima pe care o pierd… Nu ştiu ce m-a apucat.
Florin ascultă. Se uită, când la tavan, când la cioburi.
-Aşa, matale o să te culci în pat, eu o să-mi aştern aici în colţ. Reşoul bagă. Acuş se face cald. Nu murim noi, ‘tu-le…

***

În apartamentul lui Geo, mare adunare de prieteni, cu muzică de pe magnetofon. Unii dansează, alţii stau de vorbă. Cel mai înflăcărat, desigur, gazda. Deja a dansat cu toate vecinele, aci, de faţă şi, pantalonii de trening, cu greu îi mai ascund erecţia.
-Ia, să cânte şi chitara, zice cineva.
-Hai, Mituţ!
Mitu, puţin emoţionat, îşi ia instrumentul şi se dă în colţul camerei.
-O să stau în picioare, că altfel nu m-ajută plămânii…Sunteţi cam aproape. Să ştiţi că eu cânt tare, să nu vă speriaţi. Deranjăm lumea, dar, asta e.

Un cântec, două… Unii s-au cam lămurit, nu-i mai acordă atenţie. Însă, dintre tinerele dame, câteva îl sorb din ochi pe solist. Una peste alta, programul de voce şi chitară se cam lungeste.
-Hai, bă, gata, ca deja, de emoţie, fetele au început să meargă cam des la WC.

Afară se lasă înserarea, înăuntru se aprind lămpi roz. Lumea a mai plecat, au mai rămas câteva perechi. Magnetofonul trage din greu. Se dansează în semiîntuneric. Mitu are parteneră de dans pe Driana, soţia lui Geo, frumoasă, slăbuţă şi înaltă. Corpurile se lipesc. Când-şi -când, pulpele lungi ale Drianei apasă locul întărit…
Au dansat împreună toată noaptea, până spre dimineaţă. La un moment femeia îi şopteşte:
-Treci mâine pe la mine, vreau sa vorbim ceva.

La terminare, Geo îi zice lui Mitu:
-Te rog s-o conduci tu pe vecina, nu că ar sta departe dar aşa e frumos.
-Hai să mergem, dacă spuneţi că staţi aproape.

Din uşă vecina îl pofteşte înăuntru:
-Să vă fac o cafea.
-Soţul nu e acasă?
-E schimbul trei. Sunt singură.
Intrară.
Drace, işi zice în gând Mitu. După o aşa noapte ne-ar prinde bine la amândoi o partidă de amor.
Sunt încă în hol, faţă în faţă. Întinde mâna, palma aluneca pe umăr şi, mai departe, pe sub părul femeii. Ea se lipeşte de el. Amândoi tremură. Deodată, Mitu se întoarce, pune mâna pe clanţă şi iese.

***

-Nu m-am culcat cu ea. Nu ştiu ce mi-a venit, nea Florine. Nu e prima dată când mi se întâmplă. Parcă mă ia cineva de umeri şi mă aruncă într-o parte: „pleacă, bă, dracu’, d-aci” O fi îngerul meu păzitor. Dar ăsta nu are altă treabă?
Florin ascultă, nu pare prea impresionat de toată povestea.
-O să te iau şi pe matale odată, să-i cunoşti… Oameni, de, fiecare cu păcatele lui. Da, ia zii, să mă duc azi? Mă aşteaptă Driana…
Florin ridică degetul arătător şi îi arată tavanul ciobit, unde cândva lovise sticla plină cu vin.

Editeaza textul
0 votes, average: 0,00 out of 1 (0 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

Scrie un comentariu

You must be logged in to post a comment.

ChatApasa aici pentru chat !+