Fragment de roman
Roman
Draganoaia Alexandru
mai 19, 2017
0

Noaptea următoare însă avea să-i fie cruntă: Întins, înțepenit în starea dintre veghe și somn este bântuit de vedenia celui în cămașă albă căruia pare că îi urlă disperarea prin o mie de guri. Tată este făcut covrig. Se smucește, se răsucește, își acoperă urechile – degeaba, urletele sunt înăuntru.

*
-Părinte, o fi de la Dumnezeu sau de la domnu’ dra…
-Ssst, lasă-l pe ăla, îl întrerupse tânărul preot… Nu e bine să-l pomenești…Deci ’tale zici că ai vedeniile unor oameni morți… Nu ți s-a părut, nu erai băut…
-Mai mult, sunt momente stranii ca într-un film de-ăla, tot felul de semne. Poate că eram băut, că mai beau, dar n-are legătură…Ce am văzut și ce am simțit n-au fost păreri, cel puțin azi-noapte am crezut că mor…
-Ce a fost noaptea trecută?
-Spânzuratul…A venit peste mine. Aproape că adormisem și, dă-i…hergheliile de draci…
-A fost glasul sângelui care cere ajutor sângelui-frate. Ai zis și mata: „Dumnezeu să te ierte”?
-Oi fi zis, nu mai știu ce-am spus că am crezut c-a venit să mă ia și pe mine…
Preotul își face cruce. Zâmbește:
-Bre, lucrurile astea nu sunt așa…În curând însă, de la slujbe, de la gândurile noastre bune sufletul i se va mai liniști. În privința matale, ce să zic, postul și rugăciunea ar ajuta.

„Post și rugăciune… Dar pe cine oi fi supărat de mi se sparg oalele în cap? Cred că mi se trage de când lucrez la MUTĂRI MOBILĂ… Bine zicea ăla când zicea: Bă, nu te băga când e vorba de divorțuri, partaje și tot felul de despărțiri. Iți dai seama cu cată energie negativă e încărcată mobila aia pe care tu pui mana?”

*
Seară târziu, în tren spre casă. Rupt de șale, doarme grămădit pe băncuță.

Cu o smucitură teribilă trenul dă să plece din stație. Sare din somn… Își dă seama că ar fi trebuit să coboare demult…O ia val-vârtej spre ușă și, în ultimul moment, sare din mers… Este miezul zilei… „Unde naiba mă aflu…”
-Ce stație e asta?
I se arată o direcție. O ia în lungul liniilor ferate. Intră într-o clădire unde par a fi birourile gării:
-Trebuie să ajung la…
-Imediat vă dau bilet…
Doamna de la ghișeu termină de vorbit la telefon…O palma grăsuță, bine îngrijită, se deschide… Tată se caută în buzunare, pune o bancnotă…
-Biletul costă…
-Doamnă, sunt ultimii bani, dracu’ a știut c-o să ajung p-aci’…M-a luat somnul…
– Și ați dormit trei sute de km? Somnul morții, nu alta…
-Trei suteee?… M-a scos trenul din țară, bag samă…
-Deci, aveți banii?
Îl cercetează pe deasupra ochelarilor…
-În cazul dumitale o să completăm un formular și o să ai foaie de drum… gratuită…Să-mi dați un act, ceva…
Plin de speranță, duce repede mâna la buzunarul de la piept al cămășii…Două mișcări și scoate o carte de identitate…Carte de identitate pe trei sferturi arsă, afumată și scorojită. Rămâne stană. Privește bucata de plastic topit cu ochi gata să-i iasă din orbite. Din gât, aproape ca un horcăit:
-Doamne Isuse Cristoase, apără-mă…

*
Multă lume știe că în “Ceuri”, în blocurile cele mai vechi din oraș locuiește o „vrajitoare” care ghicește…”Ghiceste bine”… Iată-l pe omul nostru bâjbâind în întuneric, urcând scările dărăpănate. La etajul patru în hol un țigan:
-Plătiți la mine…
Cameră sărăcăcioasă, un bec chior, într-un colț un pat pe care femeia așază cărțile șopăind din buze. Dă o dată, încă o dată , și încă o dată…Le răstoarnă când pe față, când pe dos. Se oprește, se uită la Tată mirată:
-Nu te găsesc!
-?!
-Păi, nu te găsesc, parcă ai fi mort… Ce viitor să-ți ghicesc dacă nu te găsesc…
-Doamnă, sunt un om tare amărât. Vorba lu’ mata, parcă sunt- parcă nu sunt… Mi-e și frică și rușine să povestesc… Lumea m-ar crede nebun…Mi se arată semne, prevestiri, tot felul de spirite, de umbre, de păreri…
-…
-Am fost și la preot…
-Ptiu! Bre, ascultă ce-ți zic… Să fugi de astea că n-ai sânge în instalație…Mai multe nu-ți spun că n-am voie… Nici noi nu lucrăm de capul nostru…Asta e meserie grea, ehe…Și, gata, hai că mai așteaptă și alții…
În timp ce Tată coboară scările lămurit buștean, femeia către cel de afară:
-Mieluțe…
Bărbatul bagă capul pe crăpătura ușii:
-Da, mamă…
-I-am dat papucii… Ăsta e periculos…Dacă se școlarizează ne fură cleenții. Să stai cu ochii pe el.

N-a trecut o săptămâna de la tărășenie că Mieluț se dă jos dintr-o Mazda roșie la Tată la poartă:
-Ia-ți omule banii că parcă-i dat cu praf de pagubă după mata…Și să nu mai vii…Ai grijă… Că stăm de vorbă altfel…

Editeaza textul
0 votes, average: 0,00 out of 1 (0 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

Scrie un comentariu

You must be logged in to post a comment.

ChatApasa aici pentru chat !+