Fragment de roman
Roman
Draganoaia Alexandru
mai 9, 2017
0

Trece senin prin puhoiul de lume. Un copil îl strigă din urmă:
-Tată!
Recunoaște vocea, se întoarce. Amândoi băieții lui sunt la un pas de el. Costi și John de doisprezece și opt ani.
-Mai, ce faceți, bâigui… Ce e cu voi? Sunteți bine? Mama voastră e cu voi?
-Păi nu e, zice cel mare. Ai mâncat astăzi? Hai să-ți cumpărăm ceva de mâncare.
Tată îi ia în brațe. Începe să plângă. De când l-a părăsit soția se văd rar dar copiii încă îl mai iubesc.
Intră într-un restaurant cu autoservire. Copiii îi comandă de-ale gurii și vor să iasă.
-Băi, stați cu mine că acu’ termin. Mai vorbim și noi, unde va grăbiți?
-Lasă, mănâncă. Vorbim dup-aia.
În sală, este singurul client. Soarbe zgomotos din ciorba de perișoare când își face apariția un cățel.
-Tu al cui mai ești? Ți-e foame? Bagă o perișoară! Mai vrei?
Pe când îi vorbește hop și stăpâna, cerșetoarea cartierului.
-Poftește, îi zice Tată, ia loc că e destulă mâncare.
-Nuuu, domnu’, cățelul e foarte flămând, lui… de vă lasă inima… Mie să-mi spuneți…
-Ei, cum să-ți spun, întreabă bărbatul în timp ce trece la felul doi.
-Să-mi spuneți dacă mai sunt frumoasă?
Tată se oprește din mestecat, se ridică, îi prinde bărbia și privește adânc în ochii ei albaștri:
-Ești foarte frumoasă dar să-ți pui dinții!

Omul nostru își șterge gura cu podul palmei și da să se închine. Rotește privirea parcă ar căuta o icoană…
-Gata. Mai e destulă mâncare, strânge și la traistă! Am plecat. Dumnezeu să te ajute!
Afară, copiii lui, nicăieri…

-I-am alungat, zice îngrijitorul localului. Am văzut că pierdeau vremea p-aci sau cine știe ce puneau la cale.
-Omule, rău ai făcut.  
Tată oftează și o ia spre gară.

*

Coboară din trenul personal. Calcă cu greutate pietrele sparte. Soarele e la apus. În stânga se înșiră locuințele de serviciu ale lucrătorilor căii ferate.
-Ai apăsat dumneata butonul soneriei?
-Nu, domnu’ Ilie, nici nu știam că porțile astea au sonerii. Eu dacă vreodată am vreo treabă te strig.
-Cred că vreun neastâmpărat de copil… și a fugit. Hai, vino oleacă să-ți mai tragi sufletul? Te văd zi de zi trecând la deal-la vale…
Omul nostru intră în curte și se așază pe băncuța din fața casei.
-O, de când n-am mai dat pe-aci…Înaintea dumitale a locuit cu familia un fost coleg și bun prieten. Eram obișnuitul casei, ca să zic. Împreună construiam mici aparate de radio pe care le vindeam în liceu și făceam bani de vermut…Mă leagă multe amintiri de căsuța asta.
-I-auzi, nene, n-am știut. Uite, dacă vrei să intri, zice Ilie deschizând larg ușa…Și așa nu văd prea des musafiri.
Tată se ridică și intră. Cum pășește pragul, un fior rece îi coboară pe șira spinării.
-La mine e deranj. De când mi-a murit soția n-are cine să mai stea de ele
-Cum, ți-a murit soția? Asta n-am știut…
-A avut cancer. Fata mea, și ea vine destul de rar. E căsătorita, e cu casa ei… Lasă că moșul se descurcă…
Erau în hol. Musafirul își aruncă ochii spre mica ușă din tavan care dă în pod
-Acolo am găsit niște cărți vechi cândva scrise în limba turcă. Nu le mai am.
Mai privește un timp în lungul coridorului și se întoarce să iasă. Simte din nou acea senzație pe șira spinării.
-Nea Ilie, ia să te uiți, cred că nu e închisă bine ușă podului. Am simțit așa ca un curent.
Sună telefonul.
-Daaa…Bine, tăticuțule… Aoleu…
Din discuție, Tată își da seamă că e de rău. Iese.
Totuși, nu e bine să plec în momentul ăsta își zice și se așază din nou pe bancă.
După câteva minute Ilie, alb ca varul, cu voce tremurândă:
-Fata mea… a născut… L-a născut mort…și nici ea nu e bine deloc…Doamne, pentru ce mă bați?

 

*

 

La priveghi la Gogu, văcarul. E aproape miezul nopții. Tată la căpătâiul mortului…

 Își amintește bine, cu câteva luni în urmă, tot așa, trecea pe uliță. Gogu era în mijlocul curții și avea chef de vorbă…

 -Bre, dar ce lucrare cu via asta a matale de la streașina casei. În viața mea n-am văzut ciurpeni albi, așa frumoși, de șapte chile…

 -Hă, hă, daaa, anul ăsta, chiar că…O să iasă un vin, mamă-mamă…

 

 Băgat în pat de ore bune și… somnul nu se lipește pic. Se gândește la imaginea stranie de acum câteva luni cu Gogu vesel în mijlocul curții, la căsuța dărăpănată, pe brânci de bătrână, la boabele alea mari, albe de strugure atârnând ca niște lacrimi…

 Inima o ia nebunește, îi aude bătăile în moalele capului. Suflă de parcă ar urca în goana mare un deal. Își aude respirația urcând în colțul camerei. 

 Cu privirea pironită, cu fața albăstrie Tată zace pe patul răvășit.

 

*

 

Duminică este felcerul satului, un om destul de în vârstă. Este și felcer și dentist. Toată viața lui a ajutat și pe bun și pe rău și pe bogat și pe sărac.
Anul acesta a candidat la postul de primar sigur că o să câștige. E proiectul vieții mele, oamenii mă vor, se gândea, doar am ajutat multă lume. A pierdut însă. Asta l-a îmbolnăvit de moarte. S-a întins în pat și a început să se stingă puțin câte puțin.

Tată coboară din ultimul tren al serii. Înaintează cu pași largi și hotărâți spre casă când în răscrucea de la troiță îl zărește ca prin ceață pe Duminică. Vine spre el. În mână are obișnuita lui servietă din piele de porc cu care își cară ustensilele de doftoriceală. Ajunge în dreptul lui. Omul nostru dă să-l salute dar cuvintele i se opresc în gât. Felcerul, amicul lui, are mersul ca de robot, privirea fixă și fața împietrită. Câțiva pași și se pierde în beznă. Tată nu știe ce să creadă. Știam că e la pat, își zice. S-o fi făcut bine și a luat-o așa pe jos în aerul răcoros al nopții. O fi mergând la vreun bolnav… Trec mâine dimineață pe la el și văd care e treaba, hotărăște Tată, iuțind pașii.

-Nu e bine deloc… Hai în casă, îi zice soția bolnavului.
Intră, își dă căciula jos. În camera întunecoasă mai sunt câteva persoane. Pe pereți, valuri galbene de la pâlpâitul unei lumânări.

La plecare Tată îi zice soției felcerului la ureche, aproape în șoaptă:
-Dar el aseară a ieșit în sat? A fost plecat pe undeva?
-Un’ să fie, omule, când de trei zile trage să moară? Ce vorba e asta?
-Mai doamnă, veneam de la trenul de doișpe…În dreptul troiței m-am întâlnit cu nea Duminică, ce dracu…Era cu gentuța…Chiar m-am bucurat că l-am văzut umblând sănătos.
-Pleacă cu prostiile. Ți s-a părut sau aveai capul plin cu băutură…

Nea Duminică, pretene, când o să-mi mai ieși noaptea în drum măcar oprește-te să-mi vorbești, să-mi spui cum e pe lumea cealaltă, își trimite Tată ultimul gând odată cu bulgărele de pământ pe capacul coșciugului.
Ce-o fi cu mine de văd muribunzi în răscruci, îsi mai zise, iesind pe poarta cimitirului.

*

Cel căruia îi spunem Tată are un singur bun prieten, ba încă îi mai este și unchi.  Este în vizită la unchiul ăsta al lui, de fapt a fost invitat la o cană cu vin. Șed în mijlocul curții… Găleata cu licoare parfumată lângă măsuța cu trei picioare. 

Seară de toamnă blândă cu o frumusețe și o pace dumnezeiască… Au fețe îmbujorate și buze vineții de la culoarea crudă a vinului. Povestesc cu voce tare și râd zgomotos. 

 S-a făcut târziu deja. Soarele a apus demult, umbrele s-au adâncit. Așezat pe un scăunel,  puțin adus de spate, la un moment, ca din întâmplare Tată se întoarce. La câțiva pași în spatele lui, un bărbat. Imediat își dă seamă că e o rudă a lor care locuiește în altă localitate. Tată se uită când la musafirul tăcut când la unchiul care povestește nestingherit de noua prezentă. Cred că mi se face o farsă, își zice. În curând, însă, înțelege că doar el îl vede pe cel în cămașă albă… 

 

 A două zi dimineață unchiul la el la poartă:

 -Nepoate, o făcurăm de oaie. Mi se spânzură vărul ăla de-al doilea din Sârbi. Încă nu știu ce și cum… Mă grăbesc să prind rata de opt. Las și eu bicicleta asta la tine.

 -Unchiule, dar eu aseară l-am văzut, era chiar…

 -Ce ziseși că ai văzut?

 …Noroc că celălalt tocmai rezema rabla de bicicletă de mărul din fața casei…

 -Ce ziseși că ai văzut?

 -Lasă, lasă, vorbim noi, du-te să prinzi autobuzul. Să îi saluți și condoleanțe și din partea mea.

 

 Trebuie să merg la un preot, trebuie să mă spovedesc, gândi amar Tată… Nu e normal ce se întâmplă cu mine. Îmi pierd mințile, sau ce dracu…

 

Editeaza textul
0 votes, average: 0,00 out of 1 (0 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

Scrie un comentariu

You must be logged in to post a comment.

ChatApasa aici pentru chat !+