Hor, hor, hor
Proza Scurta
Draganoaia Alexandru
ianuarie 30, 2018
0

Despre Aurel, băiatul Lenuții – femeie între două vârste, rămasă singură…
Băiețandru de vreo cincisprezece ani, merge la lucru în sat. Îl cheamă și nu din milă ci pentru că e tare inimos.
Astăzi lucrează cu o mașinărie lacomă. O hrănește cu nisip, cu ciment, cu apă. Monstrulețului electric nu i-au stat fălcile, a ronțăit într-una și lumea e mulțumită. S-a muncit cu sârg și cu spor.

Se apropie înserarea. Lenuța vine spre femeile trase la umbră.
-Ptiu, Lenuță, că era să nu te mai cunosc…Tu îmbrăcată în negru? Nu te-am pomenit în negru…
-Ei, țață Ioană, și mata, așa îmi veni…
-Dar pe unde ai umblat, azi nu te-am văzut deloc?
-Curățenie în toată casa… Uite, toate mi-au mers din plin. Am făcut atâta treabă cât într-un an, vorba aia…

Hor, hor, hor, face mașinăria, hor, hor, hor… Aurel în pantaloni scurți și în papuci îi pune în gura largă când una când alta și după ce totul e amestecat bine descarcă în roabă și… fugi cu ea… Toți sunt deja obosiți, ziua de muncă se apropie de sfârșit.
Hor, hor, hor și nimeni n-a observat că, puțin-câte-puțin, roțile dințate ale betonierei au ronțăit și cablul electric. Când băiatul a vrut să mai toarne apă, a și dat cu el de pământ și… asta a fost. Aurel atât a mai apucat să zică: „Mamă!”.

Editeaza textul
0 votes, average: 0,00 out of 1 (0 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

Scrie un comentariu

You must be logged in to post a comment.

ChatApasa aici pentru chat !+