Izomerie
Proza Scurta
simona.s
decembrie 1, 2017
0

IZOMERIE

 

1.

Noi doi sau noi două nu suntem două persoane diferite. Unii, mai riguroși, ar spune că avem două trupuri distincte; alții, mai idealiști, ar spune că împărțim același suflet. Nouă nu ne place niciuna dintre ipostaze.

 Ne cunoaștem deja de la începutul liceului și, de când am intrat la facultate, locuim împreună într-o cameră de cămin pentru familiști.

Când noii cunoscuți, surprinși de asemănarea noastră, ne întreabă dacă suntem frați, noi ne sărutăm scurt, de-abia atingându-ne buzele în timp ce spunem „nu,amanți!”. Ne-am obișnuit cu starea asta a lucrurilor. Șocul a fost scurt, iar de obișnuința de a fi, gândi și exista la plural nu am reușit să ajungem la saturație.

Șocul inițial a durat vreun an. Atunci, în clasa a IX-a, încă ne mai deosebeam prin lungimea părului și vestimentația care părea să indice deosebirile corporale firești între un bărbat și o femeie.

Înainte de a deveni ceea ce suntem acum, un cuplu, ne pregăteam pentru olimpiada la chimie. Rămăsesem singuri, seara, după ore, în laborator și studiam proprietățile reactivului Tollens și ale oglinzii de argint. Eram îmbrăcați în halatul lung, alb și obligatoriu pentru activitățile practice. Totul a decurs atât de firesc încât după seara aceea, n-am mai avut îndoiala sau teama pe care ni le-am mărturisit, în noaptea aceea, petrecută în oficiul laboratorului de chimie, în fața unei oglinzi, după ce făcuserăm dragoste pentru prima oară.

            Descoperiserăm ce-i cu reactivul Tollens, îi studiaserăm proprietățile fizice și chimice, obținuserăm, chiar, experimental oglinda în eprubetă.  Ne pregăteam să  curățăm eprubetele și restul instrumentarului și eram în oficiu la chiuvetă, spălând eprubete și pahare Berzelius. După ce toate substanțele chimice fuseseră îndepărtate, ne-am stropit într-o joacă, ce se anunța vinovată, cu apă rece. Nu ne-am dat seama că deja exagerasem și halatele lungi și groase erau deja ude bine. Începuserăm să tremurăm. Era cazul să ne oprim, totuși. Zăpada prematură din acel început de noiembrie și gresia și faianța, nelipsite dintr-un laborator de chimie plus halatele noastre din ce în ce mai reci puteau însemna o despărțire forțată de școală și de conceptul nostru de sine comun  care, după noaptea aceea ne-a apărut ca o evidență la fel de limpede ca oglinda pe care o obținusem experimental și ca oglinda mare de pe peretele opus micii chiuvete.

            Atunci ne-am întors și ne-am văzut în oglinda aceea – catalizatorul descoperirii nostre carnale. Ne-am privit în ochii care ne priveau din niciundele oglinzii și, fără un cuvânt, ne-am descheiat nasturii halatelor. Nu ne-am mirat să vedem că amândoi eram goi pe dedesubt. În fața unui nicăieri  al oglinzii, ne fixaserăm privirea pe bocancii, model identic. Ochii ni s-au ridicat încetul cu încetul și ne-am explorat vizual în fața oglinzii. Organele genitale, latente pentru ultima oară, în viața noastră, ne deosebeau; organele genitale și forma ușor deosebită a ramelor noastre de ochelari. Amândoi, cu părul ondulat, de o lungime intermediară; amândoi cu trupurile încă neatinse iremediabil de caracterele sexuale secundare; amândoi costelivi și anemici. Ne-am scos ochelarii și, în ceața ușoarei miopii pe care o împărtășeam, am continuat să ne privim, fără mirare, identici și, în cele din urmă, famelici, avizi unul de celălalt. Ne-am apropiat de oglindă, ne-am lipit nasurile de suprafața ei și ne-am sărutat; la început, amândoi ne sărutam ființele încă individualizate în suprafața oglinzii, ca într-un ultim ritual de despărțire de  un sine singular.

            Când ne-am împreunat, la început, timizi, neștiutori; apoi, din ce în ce mai siguri de ceea ce însemna actul acela pentru creșterea  noastră comună care atunci se pecetluia, țineam amândoi ochii puțin miopi, anormal de mari, înfometați de panorama dublă – senzorială și vizuală. Ne vedeam în oglindă, ușor aplecați în față, amândoi sprijinindu-ne cu brațele de oglindă, cu picioarele despărțite și alcătuind un singur triunghi isoscel, mișcându-ne ritmic înainte și înapoi, la început, puțin speriați de ceea ce ni se întâmpla; apoi, din ce în ce mai conștienți de prima noastră împreunare. Pupilele ni s-au dilatat în același timp privindu-ne: una și aceeași existență corporală; și, simțind  unul și același climax. Ne-am prăbușit epuizați și fericiți.

 

2.

Sfârșitul a ceea ce însemnase până atunci izomeria noastră a venit la fel de firesc precum descoperirea ei.

Fumam de ceva vreme iarbă. Fumaserăm ceva mai mult și înainte de a ne duce la party-ul ăla. Acolo, am adăugat și ceva votcă și gin tonic. Nu știam că avea să fie pentru ultima oară când ne-am privit conspirativ. Ne venise chef să ne-o tragem. Ne-am dus la baie.

Următorul lucru pe care l-am văzut a fost oglinda făcută cioburi și o gagică pe care o știam din vedere cu venele tăiate – probabil dintr-un ciob – întinsă lângă noi. Gagica asta era lesbiană declarată.

 

*

El i-o trăgea pe la spate în timp ce ea mă lingea. Când joint-ul i s-a evaporat din sistemul, la propriu, recent dezvirginat, n-a suportat și s-a sinucis.

*

De atunci, nu l-am mai văzut niciodată.

Editeaza textul
0 votes, average: 0,00 out of 1 (0 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

Scrie un comentariu

You must be logged in to post a comment.

ChatApasa aici pentru chat !+