Morcovii lui Iepuric (Concursul 1)
Poveste
Adriana_Stefan
februarie 21, 2017
0

Doamna Iepuroaică, mama lui Iepuric, era în impas. Nu ştia ce să mai prepare pentru cină. I se întâmpla foarte rar să fie în lipsă de inspiraţie culinară. Asta pentru că îi plăcea să facă magie în bucătărie. În plus avea un pui mâncăcios, iar Domnul Iepuroi era şi el un mare amator de bunătăţi. O încântare să tot găteşti !

Doar că azi se simţea uşor obosită şi-i lipseau ideile geniale… Până la urmă Doamna Iepuroaică optă pentru simplitate în cratiţe şi hotărî să gătească o supă de morcovi. Pentru că, ştiţi şi voi, nu-i aşa, că iepurilor taaare le mai plac morcovii. Îşi băgă aşadar boticul în frigider şi începu să vorbească de una singură, mişcând întruna din urechi :

– Buuun… Ceapă avem? avem. Păstârnac avem? avem. Ţelină, cartofi găsim pe-aici? da. Dar morcovi? Ce catastrofă… tocmai morcovi NU avem!

Doamna Iepuroaică simţi cum o cuprinde un văl de panică şi strigă tare de tot :

– Iepuriiiic ! Iepuriiic, vino să mă ajuţi, te rog !

Iepuric sosi repede în bucătărie, căci nu era prea departe, cu gândul la mâncare şi el.

– Te rog, Iepuric, dă o fugă la Piaţa din Pădure şi cumpără două kilograme de morcovi. Pentru supa de morcovi de la cină.

– Bine, mama. Zbor chiar acum!

– Stai să-ţi dau şi bani. Uite, patru ghinde, căci Doamna Veveriţă este cea care vinde morcovi.

Ştiţi, desigur, că oricine are nevoie de bani ca să se întoarcă de la piaţă cu sacoşa plină. Iar eu am aflat  de curând că locuitorii Pădurii folosesc ghinde, seminţe, frunze, chiar şi ace de brad pe post de bani.

Iepuric plecă în misiunea sa importantă, neuitând să ia cu sine şi o sacoşă în care să pună morcovii. Una mare şi portocalie. Drumul nu i s-a părut lung, căci mai mult ţopăia de bucurie la gândul fabuloasei supe de morcovi pe care mama lui ştia să o pregătească.

La Piaţa din Pădure a găsit-o repede pe Doamna Veveriţă care, foarte drăguţă, i-a dat cadou o frunză de salată pe lângă cele două kilograme de morcovi. Iepuric porni voios înapoi spre casă, însă obosi destul de repede, căci sacoşa era cam grea pentru labele lui mici, iar drumul devenea din ce în ce mai lung…

Se opri la Buturuga Veche să mai respire puţin, dar îşi dădu seama că îi era şi cam foame. Se aşeză, era locul lui preferat de popas, umbros şi cu muşchi moale. Scoase foaia de salată şi un morcov din sacoşă şi începu să le savureze : cranţ! cranţ ! cranţ !… Dar parcă nu era suficient. Mai luă un morcov mic şi apoi încă unul mijlociu. Şi iar: cranţ ! cranţ ! cranţ !… Când, deodată, auzi un fâşâit în spate, apoi unul în stânga, un altul în dreapta… Iepuric nu se sperie, căci el era mai degrabă curios decât fricos:

– Cine-i acolo? vino, ieşi din ascunzătoare ca să te văd !

– Noi suntem, răspunseră timid trei copii din Familia Gândac, în timp ce ieşeau temători de sub o frunză.

– Şi eu sunt aici, ieşi de după un tufiş Bursucul Speriat.

– Şi eu eram pe-aproape, se auzi din dreapta vocea şoptită a Şoarecelui Mov.

– Salutare tuturor, le zise vesel Iepuric. Ce faceţi voi aici ?

– NE ESTE FOAME ! se treziră vorbind cu toţii în acelaşi timp. Şi cum tu ronţăiai cu atâta poftă… şopti Bursucul Speriat.

– Dar această problemă se poate rezolva i-me-diat, chiui vesel Iepuric.

Dădu fiecăruia câte un morcov din sacoşa mare şi portocalie. Cranţ ! cranţ ! cranţ ! Şi apoi încă unul : cranţ ! cranţ ! cranţ ! Buturuga Veche ar fi asurzit de atâta crănţănit dacă ar fi avut urechi. Noroc că buturugile nu pot fi deranjate aşa, cu una cu două.

Într-un târziu Iepuric îşi aminti că Doamna Iepuroaică îl aştepta acasă cu morcovii. Îşi luă la revedere de la copiii Familiei Gândac, de la Bursucul Speriat şi de la Şoarecele Mov, iar aceştia îi mulţumiră în cor pentru gustarea delicioasă:

-Mulţumiiiim, Iepuric!

Ajunse acasă destul de repede, căci căpătase forţe proaspete, morcoviceşti, şi întinse sacoşa mare şi portocalie mamei sale. Aceasta o luă, privi înăuntru şi… Surpriză ! în sacoşă mai rămăsese un singur morcov şi acela nu prea mare. Deschise gura să întrebe ce se întâmplase, dar Iepuric i-o luă înainte şi-i povesti încântat cum îşi făcuse noi prieteni la Buturuga Veche.

Zâmbind, Doamna Iepuroaică spălă morcovul, îl curăţă şi îi făcu vânt în oală lângă celelalte legume forfotind. Apoi dădu jucăuş din urechi şi spuse:

– Dragul meu, aleargă până la Buturuga Veche şi invită-ţi noii prieteni la un castron de supă caldă. De morcovi. Cu muuuulte legume şi fără morcovi !

Editeaza textul
0 votes, average: 0,00 out of 1 (0 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

Scrie un comentariu

You must be logged in to post a comment.

ChatApasa aici pentru chat !+