Nu zaiet, nu pagadi ( fragment de roman)
Roman
fillagaucho
aprilie 2, 2017
0

 

I-am îmbrăţişat sânul stâng. Ochii ei au făcut floare ca un vin oţetit. Am legat-o de cordonul meu ombilical şi ne-am egalizat pulsurile, consfinţind clipa. Pielea ca o hartă derulată. Am pus cursorul pe râurile subterane ale venelor şi am urcat spre donjon. Gura, ca un buton de cămaşă, strânsă. Îmbobocită. Am dat comanda vocală şi lumina s-a stins. M-am jucat de-a harta mută cu buzele. Ochii! Aici. Inima. Aici.Glezna. Mai departe, tot mai departe. Am activat în întuneric superputerile tehnologice. I-am aflat poziţia prin satelit. Am coborât ca un Luceafăr din policandrul de stele şi am poposit pe fruntea ei, într-o dezmierdare timidă. Sexul crestat s-a deschis în întuneric, descinderea a durat puţin, paraşuta s-a împotmolit în dresurile victoriene. Zâna a venit de pe Amazon Bay că o Pentsileea a artei contemporane, un doctor docent în ale alotropiei imaginare.I-am cotropit şoldurile curbate- arcul lui Ulise – mi-am făcut loc de joacă între pulpele ei. Mină de diamante lângă mină de uraniu, stocurile de la Bursă au fost permutate de brokeri, până la redundanţa totală. Am desenat un grafitti lângă floarea de cactus a clitorisului, din tulpina ei retezată tâşnea un lichid alb, vâscos. Am primenit-o cu lacrimi şi m-am ascuns în Grota Miresei, unde mi-am găsit moartea ca pe orice flăcău neştiutor care vede fantoma.

 

M-am trezit cu o coropişniţă pe umăr, păscând prietenos resturi dintr-o poezie de Baudelaire. „She” mulgea vaca de droguri, purtând în pântece un copil uriaş, decapitat. La ecografie se vedea că cineva lipise un abţibild pe faţa plodului, pe care scria „ No worries. Abnormalities are from diet yoghurt.” Am reciclat poeziile de pe trupul lui „She” care o acopereau ca o metastază şi am văzut că nu era nici urmă de Oscar Wilde printre ele. M-am supărat puţin, dar mi-a trecut. Black-out-ul a venit brusc, endorfinele s-au eliberat în trup pentru a balansa revocarea. M-am uitat în jur, eram în camera lui „She”, complet îmbrăcată, în mână cu un mădular artificial de culoare neagră. Pe laptop, un document deschis prin Facebook, cu data de acum doi ani de zile. Pentru că „She” nu era lângă mine, m-am apucat să îl citesc.

JEU DE PAUME ( freestyle)

Azi m-am trezit mai devreme. Sunt suspendată sub Cupola Tăcerii. În combinezonul gri, prinsă cu curele velcro de baldachinul patului mă învârt pe osia metalică ca un om vitruvian. Proctor Levinier vrea să decodeze genetic secretul obârşiei mele. Sunt trează de vreo două luni de zile. Am citit manuscrisele. Am fost inoculată astfel încât să pot vorbi mai multe limbi străine. Trezirea mea a coincis cu Revolta din Pepinieră. The Nursery Crime. Printre altele şi un album de Genesis, o formaţie de pe vremea părinţilor mei…

Am citit toate povestea în maxim un sfert de oră.
1. Mi-am văzut numele scris acolo. Nu putea fi o coincidenţă, numele meu e prea rar. Îl inserase acolo după ce mă cunoscuse? Altă variantă era improbabilă.
2. De ce îmi lăsase laptopul şi dispăruse?
3. Nu-mi pasă, eu tot o iubesc.

Mi-am accesat pagina de facebook şi dintr-o dată mi-a picat fisa…eram ca un piton care tocmai înghiţisem un porc spinos care îşi desfăcuse ţepii în burta mea. În stomac, terebentina ardea, maţele mi se coagulaseră. Mi-am dat seama că uitasem să îmi modific numărul de telefon de la date „despre”. Mă făcusem de cacao, în caz de ….Sigur se uitase la mine în pagină.

1. Nevermind. O să mă ierte.
2. Ce dracu am făcut ??!!!
3. Sunt o catastrofă, nu aşa trebuia să se întâmple….

Împinsă de la spate de o curiozitate şi mai mare, am băgat titlul nuvelei în calculator, în fereastra google şi am apăsat enter. Mi-au apărut mai multe site-uri de literatură on-line. ” Galatea XX” membru al site-ului fantasy.ro, ” Argeşeanu Cătălina” membru al site-ului liternautica.ro.etc. Apoi, am văzut ceva edificator. Concursul de proză scurtă fantasy pe de site-ul eklectica.ro ” Câştigătoarea concursului este Mira Karpaten( pseudonim) cu nuvela „Jeu de Paume” . Am intrat şi am citit nuvela integral. Data publicării : 2013, februarie, 20. Şi mi-a căzut faţa, numele meu era tot acolo. CUUUUMMMM??!! Rotiţele mi se învârteau în gol în cap. Ana Karenina tocmai sărise în faţa metroului şi torsul sfârtecat ca al unui manechin de croitorie se învârtea precum un titirez pe şină. CUUMM??!!….ahhh….şi să mai crezi în destin. N-am avut timp să şterg History-ul din browser. „She” cu un pahar de gin tonic mă privea maliţioasă din dreptul uşii. A trântit uşa după ea, florile şi-au ascuns ochii între frunze.

She: 6 în 1 Draussen Taschen Mehrfachwerkzeug Schlüsselanhänger Mini Utili-key Originalangebot aufrufen…
Eu: Mai bine cântă Carmina Burana, germana e pentru pietrari. Ce s-a întâmplat , darling??
She: A, nimic special. Constat pentru a nu ştiu câta oară că oamenii mă confundă cu o curvă. Şi încă una proastă.
Eu: Ce vrei să zici cu asta??!
She: Păi, dacă vrei neapărat, îţi spun. Primesc eu un telefon într-o seară. Şi ca orice destinatar vreau şi eu să cunosc expeditorul. Nu aşa e frumos??!! Întâi zic. E un client, apoi e un client somnambul…în sfârşit, am crezut că e Andrew şi că se ţine de poante….ah..tu nu îl ştii..e un englez ţicnit….
Eu: Şiii??!!
She: Şi n-am aflat, dar ticălosul şi-a făcut şi o labă pe degeaba. Bine că n-a fost telefon cu taxă inversă.
Eu: Dar n-ai sunat înapoi?
She: Nuuu….am lăsat-o moartă….eu nu sunt detectiv….sunt o pizdă proastă, mă caracterizează lenea şi stupiditatea.
Eu: Ba nu….
She: Ba da. Prefer predările necondiţionate, decât armistiţiul oficial.
Eu: Să ştii că am citit nuvela.
She: Da, şi cum ţi s-a părut??
Eu: Bună, dar de ce apare numele meu acolo???!!
She: Tocmai ţi-am răspuns la întrebare.
Eu: Nu chiar.
She: Ba da. 6 în 1 Draussen Taschen Mehrfachwerkzeug….nu îţi sună cunoscut?
Eu: E în germană, pentru mine e ceva comun, dar pentru tine??!
She: Coincidenţă darling, pură coincidenţă. Don’t make a fuss for nothing. Ia nişte bicarbonat de sodiu de-aici şi trage-l pe nas şi o să te simţi mai bine….

Nu o credeam. Dar ce mai conta?! Era acolo, caldă, înmiresmată. Era mica mea insulă plutitoare. Am tras cocaina pe nas. N-am mai lăcrimat. S-a ascuns după un evantai şi a început să butoneze telefonul mobil. Glasurile de dincolo penetrau auzul, râsete ascuţite, ţimbaluri şi ocarine. Apoi trianglul. Se anunţa caseta porno a serii. „She” s-a arcuit ca o pisică şi a sărit în picioare. Şi-a netezit cutele rochiei, s-a încălţat cu condurii fermecaţi, a pocnit din călcâie şi a dispărut cu viteză warp în nebuloasa arhonţilor pederastiei. Am rămas singură cu gândurile mele. Crimă??!! Oare jurnalul era o carte ? Sau…Trebuia să aflu. Am aşteptat juma de ora cu sufletul la gură. A revenit, îmbrăcată în nişte colanţi cu model zoomorf şi un tricou deasupra buricului, udat la subţiori din belşug cu sudoare innăcrită. Nu pomenise nimic de jurnal, nu ştiam de unde să o apuc, cum să fiu delicată. Imperceptibil, plăcile tectonice se îndepărtau. În vene, şerpi mici se înşurubau, strangulând hematiile.

Eu: Nu ţi-am spus, dar ţi-am citit jurnalul.
She : Daaaa??!! Ei, ce surpriză, carinho… Şi, cum ţi se pare…
Eu: E foarte consistent. Ca o porţie de papanaşi cu dulceaţă şi frişcă. Creşte glicemia garantat.
She: Nimic neobişnuit ??!!
Eu: Ehhh…micile imperfecţiuni ascund idei măreţe. Ca, de pildă, ideea cu crima. Mi s-a părut mişto, aşa, de roman.
She : Şi te deranjează??
Eu: Nu, dar sunt curioasă. E pe bune…adică…ştii…eu…
She: Crezi că noi curvele suntem proaste??!! Păi de ce crezi că ţi-am dat jurnalul??!!
Eu: Nu te înţeleg. Până la urmă…
She : Uite ce e Miss Draussentaschen…Frederica.
Eu : Te rog nu îmi spune aşa. Spune-mi Fredi sau Frodo. Sau Rika, last option.
She : Bine ,măi ,Rika-abramburica….

Şi s-a ridicat în picioare. A început să scotocească în noptieră, a scos de acolo nişte cătuşe. Apoi, un fel de brâu-chilot, cu catarame de piele. Am recunoscut un fel de jucărie erotică pentru lesbiene. A ataşat penisul negru, pe care îl abandonasem pe pat, de el. Apoi a aruncat catrafusele de pe un scaun baroc şi a scos o geantă de sub birou. Ca un hârciog cu prada, a deşertat-o pe pat. Portofele, cuţite de vânătoare, cătuşe, spray-uri paralizante, pumnale, mănuşi de box, lanterne şi busole, o întreagă avere de mic cercetaş. A început să radă înfundat, o dâră de sânge s-a ivit în colţul nasului. Picurii s-au răzleţit pe cuvertură.

She: Căci toţi ucidem ce ni-i drag/Şi’ntindem morţii prada ;/Omoară unii măgulind,/Ori cu dojeni, cu sfada,/Cei laşi ucid cu sărutări/Iar cei viteji cu spada.
Eu: Omoară juni, sau vlăguiţi/De sevele puterii ;/Ucid cu aur, cu-amăgiri,/Cu mâinile plăcerii;/Cei blânzi deschid cu un cuţit/Zăvoarele Tăcerii. Oscar Wilde. BALADA ÎNCHISORII DIN READING.
She: Închisoarea din Reading….nu ţi se pare predestinat totul? Uită-te la tine, tremuri ca o bibilică că ai citit două prostii în loc să te faci muci şi să fii o prietenă de treabă. De treabă, auzi??!! Nu cum eşti tu….Şi-apoi tu nu înţelegi nimic. Eu sunt o curvă, mă vând pe bani, ce poţi tu să înţelegi??!!!
Eu: Şi eu fac chestii pe internet….şi mă umilesc şi sufăr.
She: Auzi la ea…sufăr….băi, fată, bagă-ţi minţile în cap. Crezi că dacă ţi-o arăţi pe „aia mică” la trei scrofuloşi ce-şi leapădă sămânţa pe mochetă e acelaşi lucru să ţi-o lepezi în cavou, să tragi şi piatră funerară după şi să ceri dezhumarea de câte ori vrei, pretinzând că pizda e venit obştesc ??!! Te credeam mai deşteaptă decât atât.
Eu: Scuză-mă, nu vreau să te jignesc. Eu…te…iubesc…
She: Normal, te-am mirosit că îţi place păsărica….ba chiar îţi pretind să mă iubeşti….şi să asculţi.
Eu: Ce pot să fac că să îţi dovedesc sentimentele mele?
She: Ascultă povestea. Nu mai fă kickboxing cu mintea. Eu am mulţi prieteni sus-puşi. Te poţi trezi, într-o bună-dimineaţă, când îţi întinzi marmelada pe pâine, că pasta de măceşe e de fapt un explozibil, îţi aprinzi ţigara şi hop…faci marele salt în nefiinţă. Ascultă povestea. Tot ce am aici e de la prietenii mei….portofele abandonate în grabă, insigne de poliţie şi arme albe, fluiere de câini şi lanterne multitask. Multe dintre ele nu îmi folosesc la nimic. Sunt doar nişte obiecte fără utilitate. Şi uite aici…la piese de resistance!!!
Eu: Ce e asta, un pistol?!!
She: Exact. Calibrul 9, semi-automat, luat de la locul crimei, rămasă neidentificată, de folosit cu scopuri diverse…de la jocuri erotice, până la a şterge de la suprafaţa pământului un vierme ca tine!!!!

Şi mi-a băgat arma în gură, mi-a spart două măsele. Apoi m-a împins în dreptul unui trepied pentru camere video. A dat drumul la cameră şi m-a filmat.

Take one, take one. The Army of the twelve monkeys meets Twin Razor CorckScrew. Shifting from Paradise, miss Ricca Tropicana, is unveiling her desire to serve The Army or else die out of combat from a infested womb….the virus is escalading rapidly through her Body and she needs the military status to receive the Injection. The falsely alleged Uncle Sam refuses to take Ricca Tropicana on board. Question 1. Why do we want to save Ricca Tropicana ?!! Answer bitch !!!

Printre lacrimi şi resturi de măsele am răspuns.
Because she will do whatever it takes, whenever, forever.
Good answer, Ricca Tropicana. And when you say whatever….you mean like…everything or just….something else?
Everything.
Şi mi-am plecat capul, spăşită.
Fine, for the time beeing. Now, as a prize, you may fuck the host.
S-a dezbrăcat în doi timpi şi trei mişcări şi mi-a întins unealta diavolului.
Fără sărutări, fără îmbrăţişări. Just sex. Sex and violence.
Am luat-o pe la spate, i-am căutat vaginul mult timp. Mă durea mâna. Am încercat să fiu blandă ca un îndrăgostit. M-a prins de mână şi şi-a înfipt jucăria şi mai adânc. A scormonit, s-a unduit, a gemut de trei ori, apoi s-a lăsat moale în mijlocul patului.
Prima ta casetă porno cu o eroină adevărată. Cum te simţi, Ricca Tropicana?
Inima mi se deşira, respiraţia îmi şuiera. În loc de porniri erotice avem în cap numai dorinţe criminale. „She” m-a privit pe furiş, cu un zâmbet afectat.

Ţi-ai dat drumul? Dacă nu ţi-ai dat drumul, atunci nu trebuie să mă plăteşti. Şi ştiu exact cum să încheiem seara asta. Cu un regal….da nu îţi zic mai mult…te las pe ţine să socoteşti…stai aici, mă, păsărică mică, că vin acuş….ştii să conduci maşina??!!!…dacă nu, las pe mine…lasă totul în grija mea….o să ne distrăm demenţial !!!

S-a ridicat din pat, era atât de mică, ca un pitic de grădină. A mers la dulapul mare, negru şi a scos de acolo nişte uniforme de pionieri. Una mititică pentru ea şi una mai mare un pic pentru mine.

Ştii de fetele de la T.A.T.U.? Ce straşnice sunt! It-s all about us…ştii videoclipul?! Hai, Ricca Tropicana,reacţionează!!!

Da, le ştiu. Mama Rusia, kolhoznice în fuste plisate şi cămăşi Cambridge stau în urdiniş cu jambierele până la genunchi în mierea zaharisită. Camionul intră în stup, urmează execuţia colectivă a lucrătoarelor. Reginele se salvează pe nişa 14-25 de ani, cântând la drâmbă „marşul evacuării silite”.Ambalaj occidental să îţi ia piuitul.

Eh, nici chiar aşa. Până la urmă sunt nişte fete normale. De ce n-am putea fi şi noi ca ele??!! Sau, dacă mă gândesc mai bine, am putea avea o relaţie ca între Rimbaud şi Verlaine sau Shelley şi Lord Byron??! The sky is the limit.

Am procesat informaţia. Da, de acum înainte orice se întâmpla, numai cerul ne mai putea salva. Sănii ei aveau gust de chinină dar nu eram eu degustătorul. Fereastra deschisă. A luat uniformele şi mi-a aruncat una din ele. M-am dezbrăcat şi mi-am pus-o. Ea era deja îmbrăcată, când m-am întors cu faţa. La brâu, pistolul, pe faţă o mască din plastic cu mutra unui iepure de Paşti.

Ricca Tropicana, ia-ţi armamentul. Cătuşe….pentru consolidat prieteniile interetnice. Spray paralizant….pentru dudui lacrimogene care privesc soap-operas. Cordeluţa de Alinutza Sadica . Şi, bien sur, nu uita masca…pentru buclucaşii care ar vrea să-ţi estompeze prestigiul de Seal. Hai, mişcă-te, mai repede. Plecăm în recunoaştere.

În 5 minute eram la maşină. Maşina era un Volvo cu numere străine de Anglia, cu volan pe partea dreaptă. Ne-am suit, a băgat cheile în contact, maşina s-a urnit ca o presă de ulei, împroşcând cu noroi un trecător nevinovat. Am dat ture prin tot Bucureştiul. N-am înţeles din prima ce caută. La urmă m-am prins. Căuta cluburi care aveau viz-a-viz un minimarket non stop sau un butic de cartier. Ne-am oprit în Baltă Albă. Club „Tzarina”. Şi-a scos pistolul, l-a lins pe ţeavă apoi l-a îndreptat spre sexul meu. Pe cine am prins noi aici….pe micuţa care joacă bambilici cu ouăle virtuale…ehhh…dar vai…o lacrimă ca o buburuză pe obrăjorul ei cinstit…nu-i băi, Dominatrix e aici să îţi asculte doleanţele. Hai, glăsuieşte!

Mmăaaa….ierţi?! Te rooogg…să…mmăaa….ierţi…

Cum? Marea eroină, cititoare de literatură avangardistă se umileşte în faţa mea? Sincer, fato, nu mi-au plăcut niciodată fiţele, sunt la apogeul răbdării mele…Nu mai schelălăi ca un câine călcat pe coadă şi vorbeşte normal!!

Îmi pare rău că te-am tratat….prost…

Ca pe o curvă nespălată cu doi neuroni în cap. Continuă, păstrătoarea inelului…preasfânta cocottă se simte un pic la ananghie….deh….eşti drăgălaşă când plângi…îmi aduci aminte de mine.
Nu o să maii fac, juurrr….m-am gândit numai la mine şi la nevoile mele.

Şi n-am calculat niciodată că pot face rău, că pot zdrobi inimi. Sindicatul marmotelor a angajat poteraşi şi i-a pus pe urmele tale, mio bambino caro!! Am zdrahoni care te pot face harcea-parcea, apoi te pun în multe conserve mari de mâncare de câini şi te aruncă cu tot ştaiful şi pedigree-ul tău intelectual drept în Vistula!!!! Auzi tu!!! În Marea Bering !! Eşti o toxină!!

Nuuu….sunt doar persoana care te ..iubeşte…mult

Şi cine ţi-a dat voie? Te-am chemat eu la mine şi ţi-am zis „iubeşte-mă”? Ţi-am dat de înţeles vreodată că m-ar interesa sentimentele tale? Şi tu suni şi îţi faci lindicul cât Casa Poporului şi îţi mai schimbi şi numărul după aia….daaaaa….crezi că nu ştiu…eu ştiu tot…sunt Dumnezeu pe Pământ.

Iartă-mă.

Ia-ţi bilet de ordine pentru iertare, coada e până după Jupiter. Te primesc la mine în casă, te miluiesc pentru prostia ta trufaşă şi tu mă tratezi ca pe un gunoi care trebuie să îţi lingă smegma şi să îşi dea „check-în” între bucile tale c-aşa crezi tu că e dragostea. Nu asta ai visat? Sau nu, pardon, tu mi-ai lins-o pe a mea şi eu doar am stat. O croazieră de lux la Tropicul Cancerului a lui Miller via Miss „Buzunare goale” .
Lacrimile aveau gust amar. M-am şters cu mâneca şi am realizat că nu ştiam. Nu ştiam ce va urmă. Îmi era frică de necunoscut. Gâlme mari de salivă îmi alunecau pe esofag.

Şi ce facem aici?

Aici Ricca Tropicana, e poligonul nostru de trageri. Aici izbânda binelui asupra răului umblă travestit….aici ne jucăm de-a Mantisa lui Fowles şi degenerăm subit în filme hollywoodiene…ai văzut Training Day??!! Deci, leat, stai în pluton, urmezi comenzile şi va fi bine de tine…dacă nu te cărăbănesc…unde…secret…la fabrica de crenvurşti…regula unu a HR….în subsolul radioasei făpturi care te iubeşte există un monstru…datoria noastră este să îl reperăm, să îi punem budigăile pe ochi, să-l învârtim de multe ori, până ameţeşte şi să-l punem să colecteze creditele făcute de proprietar….nu mai fii aşa curioasă….o să vezi…Acum, marş în rând, şi fii profesionistă…vrei să ne miroasă malacii că suntem în misiune??!

 

 

 

 

Editeaza textul
0 votes, average: 0,00 out of 1 (0 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

Scrie un comentariu

You must be logged in to post a comment.

ChatApasa aici pentru chat !+