Nu zaiet, nu pagadi ( Fragmentarium – The moth diaries)
Roman
fillagaucho
noiembrie 23, 2016
1

Îmi aduc aminte de familia Fundulache. În acea vreme trăiam primitiv, ca o lighioană subpământeană, terorizată de un tată ambiţios dar guvernată de o mama fără perspectivă. Cei trei fraţi ai mei, castraţi de zbirul familiei, cu o copilărie scoasă la mezat îşi trăiau ultimele clipe de nevolnicie. În curând, aveau să se transforme în soţi şi capi de familie. În curând, casa noastră se va tranforma din popotă şi închisoare federală într-o cazarmă abandonată. În acele vremuri ne făceam vacanţele undeva la ţară. Nu ne permiteam luxul de a merge la mare sau la munte, practicam mai mult agroturismul. Totuşi, pot spune că acolo unde ne făceam vacanţele nu era un loc chiar atât de urât. Familia Fundulache. Pe Argeş în gios, pe un mal frumos. Casa cu porţile de metal lucios cu canaturile largi pe care putea intra cu uşurinţă şi un autobuz şcolar, curtea pietruită cu roci de terasament, întotdeauna lunecoase, udate în permanenţă cu furtunul pentru a stinge praful, apoi diverse petice de verdeaţă care răsăreau ca nişte oaze din pământul colţuros, butaşi de trandafiri, volbure şi alte flori puchinoase şi ele înconjurate de un pietriş mai fin, pieptănat în cele mai fanteziste feluri : cu bucle, cu cărare pe mijloc, diverse motive geometrice care dădeau locului un aer irezistibil de Feng Shui. Casa cu două etaje şi podul mansardat era clădită din bârne de lemn, ca o casă de munte. Înăuntru puteai încă mirosi răşina de brad şi, urcând în pod, descopereai mansarda minunată ca o copastie de navă răsturnată, neelectrificată, unde se folosea încă opaiţul şi lampa cu petrol. Toate astea dădeau locului aerul unui mansion bântuit. Ne cazam în pod, apoi coboram scările în fugă, alergam prin curte, ne propteam de pomii fructiferi căutând tandreţe, fraţii meu redeveneau apoi nişte neghiobi inoportuni, chinuiau câinele păcălindu-l cu bucăţi de salam să iasă din cuşcă, cu feţele lor negricioase de profeţi ai lui Allah se repezeau ca un stol de ciori să se înfrupte din stârvul zilei, sălbatici beligeranţi şi terorişti minori ai facţiunilor ISIS, copacii pârâiau ca scheletul ruginit al unui turn de apă vechi când se urcau în ei să culeagă fructele zemoase, apoi tata venea şi readucea ordinea, fugeau care încotro cu coada între picioare. ÎI mai vedeam seara, pentru cină, când reveneau de pe gârlă. Familia Fundulache era însă fericită să fie deranjată. Eu eram ” La naine”. Aşa îmi spuneau din cauza înălţimii mele. La început nu ştiam ce înseamnă, căutam cuvântul în dicţionarul românesc. Pentru mine cuvântul avea o rezonanţă misterioasă, de origine exotică, arabă sau sanscrită. Îl cazasem undeva între lactanid şi alantoină. La naine.
1308
Aventura familiei mele a fost una aproape normală pentru acele vremuri primitive. Înaintând din plaur în plaur cu cizmele de şapte leghe, prin gelatina politică, taică-meu a fost membru a numeroase partide care l-au cadorisit cu locuri de muncă în Primărie. Pornind dintr-un sat din Teleorman ca inginer structurist, ajuns consilier în Ilfov ca mai apoi să fie propus pe listele electorale pentru Bucureşti, taică-meu a ştiut să convieţuiască cu toate teoriile şi modelele, să dea apă la moară şi să îşi plece spinarea fără să şi-o frângă pentru o porţie de ciolan. El era un om de acţiune, nu un teoretician. De aceea, a ştiut întotdeauna să se ferească de excesele liricoide ale propovăduitorilor, de angoasele raziilor de exterminare sistemice, ba chiar a dat cu barda acolo unde nu i-a plăcut şi, ca un făcut, nimeni nu s-a supărat pe „Tataie” pentru că tataie era polivalent, prieten de beţie şi fustangiu notoriu, başca le făcea proiecte fără bani pentru căsoaiele lor de neam prost. Apoi, „Tataie”, era un bou cu ochi galesi şi mâinile fine de pianist şi toate secretarele suspinau îndelung după el, chit că erau de aceeaşi orientare politică sau nu. Nu ştiu cum a reuşit să scape de minciog şi de undiţă, rămânând cu momeala în burtă, cert este că „Tataie” a supravieţuit şi a migrat politic după cum l-a tăiat capul, de la stânga la dreapta şi înapoi, şi nimeni nu i-a strigat în faţă ” bre, eşti oportunist, crăpa-ţi-ar fierea în tine !” Ba chiar a crăpat multora pipota de ciudă, căci avea un spirit de observaţie ascuţit şi un monolog acut care băga orice capră behăitoare în sevraj politic şi când el se hotăra să schimbe macazul, pulimea din partid îl urma orbeşte, ca o turmă de oi gata să dea de-a berbeleacul peste parapetul de avertizare, apoi urma procesiunea mastodonţilor care miroseau profitul şi îl purtau prin Alpii circumscripţiei electorale ca pe Hanibal spre oala de noapte a senatorilor Romei înspăimântate. De aceea se ştia, cine vroia să pună laba pe votanţi şi pe membrii de partid nu trebuia decât să se pună bine cu „Tataie”, să îi dea ceva de mestecat şi el îşi punea la lucru inteligenţa psihedelică. Deşi mariajul nu i-a ieşit cum trebuie, faptul că produsese patru suflete care trebuiau îmbrăcate, trimise la şcoală şi înălţate spiritual, l-au făcut să se transforme într-o armă redutabilă. Dacă n-ar fi fost cu sufletul hâd în familie, „Tataie” ar fi meritat o efigie de onoare tatuată în amintirile noastre.
Mi-am făcut rodajul în viaţă cu răbdare până am ajuns la extravaganţa supremă a sufletului. Cota mea de popularitate a atins apogeul, am fost mai dezbătută decât gripă aviară. Sunt doar un om al calamităţilor studiate. Îmi place să trăiesc contra curentului. Să mă joc cu conceptele. Când pe la 40 de ani voi privi înapoi, mă voi încumeta să vă privesc pe toţi ca pe o maculatură de proastă calitate, voi fi cenzorul suprem, editor şi copywriter, omul cu mănuşa de catifea dar mâna de fier care trăieşte din insultă, o viaţă reziduală dar temeinic clădită şi , pe deasupra, un om osândit precoce la „moarte subită” ca în fotbalul american. Voi muri prostită de faimă, ascunsă după un paravan de vorbe goale şi gesturi deocheate. Voi evacua acest suflet zurbagiu şi turbulent care contemplă zămislirea unei stirpe noi pe caroiajul magnisimei hărţi eurocentriste. Dar deocamdată sunt la vârsta delictelor minore. Pruritul cuvintelor, limbariţa, excesele lingvistice mă atrag ca lumina unui bec fluturele. Creierul meu higroscopic absoarbe totul c o sugativă. Lichidez programe Tv, mă transform într-un muzeu al replicilor celebre. În dioramele studiurilor TV stau ca manechinele de ceară din muzeul Madame Tussauds preopinenţi jucători de poker ce îşi aruncă mizele cu talent, îşi etalează umorile tulburi, dau apă la moară scandalurilor mondene, se tranforma în profeţi mai ceva ca Nostradamus şi Baba Vanga. Populismul e la cote înalte. O hoaşcă psiholoagă cu aspect de centiped, îmbrăcată ca pe centură, declară sus şi tare ” Dacă iubiţi cu adevărat, lăsaţi-vă liberi partenerii, nu îi sufocaţi cu tandreţe sau cerinţe, cu un comportament absolutist.” . Mă simt ca iepurele din povestea pentru copii The velveteen rabbit. A stuffed toy. Da. Acum avem reţete pentru tot, suntem ca nişte copii puşi în ţarc, feriţi de realitate. Realitatea este o lepădătură, poftiţi în utopiile pluşate ale noilor monarhi, destrăbălaţi-vă cu soft porn-ul teoriilor eclectice, gustaţi din aldămaş, bateţi palma, novocaine for the soul….
1332Poţi spune că Osho e mambo jumbo, că „Eat, pray,love” e o carte care atinge doar superficial ontologicul, că Psy- Gangnam Style e un videoclip kitschos. Poţi lua alura de om serios, înfundat cu capul în lecturi „sănătoase” despre fenomenul Piteşti, mişcarea transcedentală sau secte sinucigaşe ( davidieni, Poarta Raiului, Ordinul Templului Soarelui), francmasoni etc. Apoi dai un google search ” mari cărţi ale spiritualităţii universale”. Asta am făcut şi eu. Am dat acolo peste Lao Ze, Eckhart Tolle, iarăşi infamul Osho, Krishnamurti. Şi mulţi alţii de care nu am auzit. Căutând o definiţie a spiritualităţii şi citind prezentările acelor cărţi, am înţeles că spiritualitatea s-ar putea defini ca un un bun management interior al resurselor şi, cum e în trend, un program focusat pe dezvoltare personală. Deci că spirituală e devenirea, drumul, CALEA. Că sărbătoarea lumii ne cheamă să o descoperim în fiecare secundă, dacă ştim cine suntem. E greu să ştii cine eşti. După ce ai cojit toate straturile superficiale : societate, educaţie, trebuie să te umpli cu înţelesuri noi, să asculţi vocea fiinţei. Detonează fundaţia şi pune altceva în loc. Şi mi-am zis. Cum, după ce te chinui cu şcoala, te chinui să faci pe plac familiei, să respecţi normele, să fii un cetăţean onorabil, totuşi nu este de ajuns. Oare îţi permiţi această reconstrucţie personală, e o poveste pentru oricine sau doar pentru boemi şi visători şi alţii ca ei?De ce să renunţ la structurile mele care îmi dau siguranţă şi confort pentru ceva care îmi pare mai curând un ideal irealizabil? Şi, deşi am înţeles efectul de bumerang al societăţii care îţi dă numai dacă şi tu îi dai în schimb, chiar dacă am înţeles meschinăria mea de Hagi Tudose şi am pufnit în sinea mea ca un arici iritat, totuşi….Am încercat să mă localizez în afara mea şi să mă privesc ca pe un străin. Sau un intrus. Cu maliţie, cu neîncredere. Cât bine produsesem până acum? Cât rău făcusem odată cu acel bine? Eram un om împlinit sau doar mă amăgeam. Ce însemna a fi „spiritual”? Însemna oare a face bani, a citi materia şcolară, a avea prieteni pe care mă pot baza? Însemna a fi acceptat social pe baza meritelor intelectuale? Nimic din astea nu mi s-au părut prea spirituale. Gânduri, idei, reprezentări. Sigur, erau nişte produse spirituale artizanale, dacă suntem de acord că spiritul e angrenat în toate activităţile existenţei. Erau un cockteil Molotov de origine necunoscută cu care mă plimbam la gardul vieţii gata să incendiez pe oricine ar fi vrut să îmi refuze recunoaşterea meritelor. Violenţa mascată în spatele cuvintelor era gata să răbufnească oricând. Şi atunci mi-am dat seama. Că uitasem să fiu simplă. Că mă închisesem într-o temniţă şi aruncasem şi cheia. Singură şansă era moartea prototipului. Şi renaşterea. Şi am citit şi Osho. Şi mi-a plăcut. ( Natalie aka MOA)

Editeaza textul
0 votes, average: 0,00 out of 1 (0 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

Scrie un comentariu

You must be logged in to post a comment.

ChatApasa aici pentru chat !+