O pisică și un curcubeu (Concursul 1)
Poveste
Misha
ianuarie 11, 2017
0

          Afară s-a întunecat. Se apropie o furtună strașnică. Moqui o  pisică superbă, albă din vârful cozii până în vârful urechiușelor, cu ochi mari și albaștri, foarte curată, alintată și teribil de curioasă și de răsfățată, care are la gât o zgardă roșie cu pietricele strălucitoare, adoră să stea ore în șir în curtea plină de flori, cu multă iarbă și câțiva copaci. Pisicii îi mai plac laptele sau mâncarea din pliculețe, dar mai ales adoră să fie mângâiată și periată.

Pisicuțele din curțile vecine, tărcate sau negre, cu scaieți și cu purici în blăniță, nu sunt nici pe departe la fel de norocoase. N-au zgărduțe, nu au voie să intre în casa stăpânilor lor și nici nu știu ce-nseamnă să stai la căldură când afară e frig și cum e să te resfețe cineva cu bunătăți peste bunătăți. Dar sunt tare prietenoase și dornice de joacă așa că adesea vin la Moqui în vizită. Deși curtea pisicii albe e înconjurată de un gard înalt, pisicile din vecini sunt învățate să se descurce. Sunt slăbuțe așa că pot să sară gardul destul de ușor. Moqui și prietenele ei din vecini se simt bine împreună. Se joacă pe săturate, aleargă, se ascund, își ascut ghearele de trunchiurile copacilor,  pândesc ore în șir vreun amărât de șoarece sau așteaptă să cadă din cuib vreun pui de vrăbiuță adormit sau bolnav.

Moqui adulmecă atentă câteva clipe. Miroase a ploaie. Parfumul ploii nu poate fi confundat cu nimic. E special. Când bate vântul și cerul se înegrește, Moqui știe că trebuie să se adăpostească cât mai repede. Pisica nu mai stă pe gânduri. Sare din curte în balcon și apoi se strecoară în casă pe ușa ei. E o mică ușă batantă, montată în ușa balconului care îi permite să se plimbe-n voie, să iasă și să intre ori de câte ori vrea. Lui Moqui nu-i place ploaia și, mai ales, se teme de fulgere și de tunete.

A avut dreptate. Abia a intrat în casă și a început să plouă. Stropii mari și grei lovesc cu putere acoperișul și bat în ferestre. Pisica se ascunde sub fotoliul stăpânei, un fotoliu vechi și confortabil pe care Moqui își ascute ghiarele atunci când nu poate ieși afară, cu toate că stăpâna ei se supără de fiecare dată și o ceartă. Dar când stăpâna nu-i acasă, pisica face tot ce vrea. Iar fotoliul e zi de zi tot mai jumulit.

Afară tună și plouă tare, tot mai tare, dar lui Moqui nici că-i pasă. Se face covrig și adoarme liniștită. Acolo e locul ei preferat. Locul în care se simte în siguranță.

          Moqui doarme și visează. E un vis tare frumos. Pe cerul senin se arcuiește un curcubeu imens. Ea și stăpâna ei sunt în curte și amândouă privesc vrăjite curcubeul.

_ Moqui când vezi un curcubeu, exact așa ca ăsta, așa cu toate culorile lui minunate, nu uita să-ți pui o dorință! Se-mplinește sigur! îi spune uneori stăpâna ei mângâind-o.

          E clar că stăpânei îi plac curcubeele. E firesc. E pictoriță și iubește tare mult culorile. Se joacă cu ele în fiecare zi. Uneori de dimineața până seara. Moqui se gândește la o dorință. Oare ce-ar putea ea să-i ceară curcubeului? Are tot ce vrea, ba chiar mai mult. Stăpâna ei o iubește mult. Zi de zi are mâncare pe săturate, proaspătă și bună. Are jucării. Doarme pe o păturică pufoasă. Dar ce n-are? Șampoane numai pentru ea și o perie moale făcută pentru o pisică sensibilă. Vrea ceva, orice, miorlăie puțin, se freacă de câteva ori de picioarele stăpânei și i se îndeplinește orice dorință.

          Și totuși, uneori, stăpâna pleacă și Moqui rămâne singură acasă. Nu-i place să fie singură. Așa că și-ar dori să aibă un tovarăș de joacă. Un prieten pe care să-l știe mereu aproape. Să se fugărească, să mănânce și mai ales să doarmă împreună, unul lângă celălalt.

_ Miauu, curcubeule ai înțeles ce vreau? Și ai putea să-mi îndeplinești dorința? întreabă  pisicuța cea cochetă, dar un tunet puternic o trezește exact înainte de a afla răspunsul.

E tot sub fotoliul stăpânei și afară continuă să plouă. Ce se aude? S-a deschis ușa. Stăpâna ei s-a întors acasă. E udă leoarcă. Probabil că și-a uitat umbrela acasă. Și ce are sub haină? Pisica se apropie tiptil de ușă și descoperă un ghemotoc de blăniță care scoate un sunet slab. E un pui cât palma stăpânei.

Moqui îi mulțumește curcubeului din vis pentru că i-a îndeplinit dorința și miorlăie fericită. De fapt spune “ Bine ai venit!” în limba pisicească.

Editeaza textul
0 votes, average: 0,00 out of 1 (0 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

Scrie un comentariu

You must be logged in to post a comment.

ChatApasa aici pentru chat !+