Puterea dragostei
Proza Scurta
Boris M. Marian
iunie 3, 2017
0

Puterea dragostei

 

 

Nu se poate vorbi. Lucrurile stau diferit. Cu capul în jos.

Ne răspândim gândurile, ca

pe viruși. Nu a existat niciodată un singur

gând. Totul pare mai complex.. Chestie de măsură.

Tatata,până la DADA.

Orice se explică, numai iubirea mea

pentru tine, nu. Sunt oameni care vor răspunsuri

exacte. Ei bine, nu se poate. De aceea este un

Dumnezeu. Mai este și premoniţia și muniţia,

municipalitatea, muncile lui Hercule, neplătite. O

picătură în ocean, o fi cianură? Scriitorul știe, nu

spune. În plin deșert, în drumul spre Canaan, oamenii

păreau uniţi. Căutări, destine, destinde ,

dragă, arcul, doare. Tangenţe, tangaje, Tanathos.

Azorel moare, dar nu se predă. Nu manipula frazele,

peștele oricum vine la musca artificială.

Permiteţi-mi să corectez câteva neadevăruri.

Doar o clipă. De fapt , nu știu ce să răspund. Să

spună clownul, el este Cel Mare. Țineam cartea

lipită de piept, degetele în buzunar. Mă fur singur.

Adam devine un personaj după ce plonjează pe Pământ.

Natura este desăvârșită, tu ești strâmb. Fii binecuvântat

din înalturi și de pe pământ. Amin.Supravegheaţi scena

cu ochi bănuitori, mai știi? Să revenim, să ne revenim,

reverenţă, maestre Gaga.Rătăciţii nu au nevoie de călăuză,

rătăcirea este un dar. Cine nu știe, să încerce. Acestea sunt cuvintele

unui bărbat. Binele este de partea ininteligibilului.

Înţelepciunea, cuminţenia, dreptatea, sfinţenia se

aseamănă, de aceea fugim de ele. Integrismul etic

este numai o iluzie pioasă. Vă sărut, doamnă, frumos

și pe faţă și pe dos, mă scuzaţi că sunt vulgar,

dar mă trag din vechi barbari ce străbăteau stepele

călare pe iepele albe precum laptele. Din copaci

cad coaptele capete de regi și prinţi, ispitit sunt de

dorinţi ca Sfântul Antonie din cea Macedonie. Simetrie

– mister, act sexual. Sensurile trec, întrebările

petrec la banchet.Nu există erori pure.

Pygmalion a creat o femeie, arta apropie de Femeie de Bărbat.

El a uitat să o îmbrace, să-i dea educaţie.

În toată lumea există statui, statui de femei goale.

Ce-i cu obsesia asta? La ce folosește, întreabă

cerșetorul. Intensitatea pasională a contemplării.

În Univers, omul constituie rezerva de libertate.

Dar această libertate îl poate și distruge. Spre deosebire

de orice altă fiinţă, de orice alt obiect, omul

are de ales. Nimeni nu alege în locul său. Riscul

este al nostru. Dumnezeu privește, el nu este nici

educatorul, nici temnicerul nostru. Faust a ales,

nimeni nu l-a obligat. A ales dragostea, bogăţia, a pierdut totul.

O noapte întreagă soarele mi-a râs în vis. Asta nu este o alegere.

Mai înţelegi ceva? Criminalul a fost depus într-o cușcă de sticlă,

ca să poată vedea și să fie văzut chiar mâncând

ori făcându-și nevoile.Era acuzat de uciderea a 1200

de bărbaţi, femei și copii. Folosise toate m ij l o a c e l e,

cuţit ,topor, frânghie, otravă,glonţ, ș.a. Nu avea nicio

remușcare, spunea că primise ordin de la Diavol.

Dar dumneata nu poţi gândi fără a primi ordine?

a fost întrebarea cheie a acuzării.

”Nu”, a spus scurt inculpatul. „Deci noi ar trebui să-l

judecăm pe Diavol”, „Pe el, pe el”, a strigat bucuros

criminalul. „ Cum dovedești că ai discutat

cu Diavolul?”. „ E aici, în sală, voi sunteţi Diavolul”,

fu răspunsul. Rumoare în sală. ”Liniște, altfel

vă evacuez!”, a intervenit judecătorul, răsfoind jurnalul

acestui individ ciudat. Pe fiecare pagină era

descrisă în amănunt câte o crimă. Literele aveau

înflorituri gotice. Omul purta ochelari cu ramă neagră,

avea ochi mici și pătrunzători,păr negru,părea

cam de 60 de ani, dar putea fi mai tânăr. Deodată

se auzi un strigăt isteric – „ Îl vreau de bărbat

pe acest om”, declară cu voce spartă o femeie cam

zburlită și violent vopsită. „ După lege trebuie să-l

eliberaţi”. S-au auzit comentarii – „ Nu ţi-e

teamă? Dar care lege spune să fie eliberat? ”.

„Legea strămoșească”, bubui femeia cu voce de

marinar. Pe ușă se strecură un pitic cu pălărie neagră,

și pantofi enormi pentru statura sa. „ Eu sunt

Diavolul, mă scuzaţi”, șopti prichindelul. „Vino

mai aproape”, ceru judecătorul.„ Ai acte?”.”„Am”

.„ Ce vârstă ai, cu ce te ocupi?”.„8000 de ani,

mă ocup cu orice, doriţi un bilet în

iad?”, întrebă mieros saltimbancul. Cineva îl recunoscuse

– era clovnul de la circul care tocmai poposise

în oraș. Criminalul se holba la el și nu

pricepea mare lucru. Apoi interveni – ” E un hoţ,

minte, mi-a furat ieri ceasul de buzunar”. „ Nu ţi-e

rușine, păcătosule, nu am vorbit noi zilnic la telefon?

Nu ţi-am spus eu mereu ce să faci?”, se supără piticul.

Sala era înmărmurită. Se auzea doar

o picătură ce cădea de pe o ramură pe pervazul ferestrei.

Judecătorul făcu infarct. Femeia îl luă pe

condamnat sub ochii jandarmilor și-l

duse acasă,unde făcu o nuntă ca în povești. De atunci,în oraș

nu se mai auzi de nicio crimă. Asta este puterea

dragostei.

 

 

A doua moarte

 

 

Ziua se înclina pe un plan mobil,

vidanjorii se odihneau după schimburile de noapte,

citeau reviste porno,singurătatea era subțire,

o femeie -zdrahon îi pândea după copaci,

unul lipsea, un băiat simpatic, îi murise soția,

oamenii se pregăteau de sărbătoare,

totul se albise în cinstea ei,

râul curgea leneș ca timpul în închisoare,

malul era galben, un lut alunecos te trăgea spre adâncuri.

De-a lungul cheiului o umbră trecu

anunțănd a doua moarte. Cine, cine?

O întrebare în mintea fiecăruia.

Orașul exprima durere, fără explicații.

Ofelia plutea spre infinit, urmată de pești mici, argintii.

Murea împăratul Orientului.

Dar ce le păsa celor din Nord?

Jurnalistul Hamlet căuta un amator de interviuri.

Nimeni nu-i răpundea la salut, o încrâncenare din partea localnicilor,

de ce? A doua moarte era cea adevărată.

Vântul mătura frunzele, toți așteptau ceva.

Magul de la Răsărit trăgea să moară.

Apoi va veni primăvara, cântecele florilor

și zburătoarelor vor acoperi orice urmă de nefericire.

**************************************************

O doamnă veni din concediu ,

deschise ușa, mirosea a mare,

un delfin strătea pe fotoliu,

discuta la telefon cu un semen de al lui,

un vânzător ajunse pe Lună,

totul era identic cu ambianța de pe Pământ,

exact ca în oglindă, toți mâncau tuna,

unii zic ton, de bonton,

Giodanp Bruno urca pe deasupra flăcărilor,

nu era de râs, asta poate păți oricine

vorbește la ore, Fabricius aduse o stea,

sora lui se călugări de invidie,

ea născuse-n privat doi copii.

******************************

P24.02.2017ăsări mecanice treceau pe cer,

cauți o maimuță , dai de Voltaire,

nici vorbă de oameni, un singur pom,

e agățat un flacon de Lancomme,

trec Cyranoii călări pe creion,

cei de pe urmă vor fi și mai rău,

cei ce-s în față ajung la bulău,

preafericiții se-neacă la mal,

cea mai frumoasă iubire-i pe cal,

supă de arpacaș îmi dai mie?

Numai incașii mâncă piftie,

Vrei un cuier cu coarne de țap?

Știu cum e groapa, dar am să scap,

ia o gamelă, neamule, ia,

cântă o gamă în nota fa,

țap cenușiu ai visat, ai noroc,

creierul ține-l mereu în breloc,

am o frânghie, am scăunel,

vine diavolul de Marmontel.

BMM

Editeaza textul
0 votes, average: 0,00 out of 1 (0 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

Scrie un comentariu

You must be logged in to post a comment.

ChatApasa aici pentru chat !+