Sfatul din pădure (concursul 1)
Poveste
MARI
ianuarie 12, 2017
0

Într-o dimineaţă de vară, în poiana din mijlocul păduri era forfotă mare, toată poiana era plină de animalele.Veveriţele săreau din creangă în creangă şi după aceia săreau jos  ca să ajungă şi ele în mijlocul poianei, oprindu-se la discuţii cu iepuraşi şi cu arici.Din tufele de zmeură îşi făcură apariţia o familie de căprioare, iar pe cărare venea agale un cerb falnic fără să-i pese că în urma lui se zăreau doi lupi suri urmaţi îndeaproape de cumătra vulpe.De cum ajungeau în poiană se porneau cu toţi pe vociferat, care mai de care mai tare.

  • Aşa nu se mai poate, trebuie să facem ceva, se auzea de peste tot.

Cu toţi se vedea că erau foarte supăraţi, dar cand îşi făcură apariţia şi bătrânul urs Bono cu familia lui vocile sau domolit dintr-o dată.

– Dacă am venit noi nu trebuie să vă opriţi, la fel ca şi voi şi noi suntem supăraţi, le spuse Bono.

– Bine dar, e vorba de neamul tău, îi răspunde măreţul cerb

-Ei şi ce dacă este vorba de un urs.Crezi că astă mă face pe mine şi familia mea să nu respectăm dreptatea şi legile nescrise ale pădurii noastre, răspunse Bono.Indiferent de cine este vorba, chiar şi dacă ar fi copilul meu, întotdeauna voi fi de părere că trebuie luate măsuri împotriva violenţei.

Ce se-ntâmplase de fapt?Alături de ei trăia şi o altă familie de urşi, familia ursului Martin, al căror pui era deosebit de violent cu ceilalţi.Martinică nu era nici un pui de urs mititel dar nici nu era încă suficient de mare ca să se descurce singur fără ajutorul familiei sale.Puiului de lup îi rupse o lăbuţă, pe veveriţe şi pe iepuraşi îi alerga de fiecare dată când îi vedea , iar pe arici nu-l lăsa să iasă din bârlog.Puii de căprioară rămaseră nu odată însetaţi deoarece nu-i lăsa să se apropie de izvor şi câte nu făcuse Martinică pe motivul că ursul este cel mai mare şi mai tare animal din pădure, prin urmare toţi puii trebuie să facă ce spune el.

Toţi l-au atenţionat să nu mai fie rău şi agresiv cu ceilalţi că altfel va trebui să suporte consecinţele, însă Martinică nu asculta de nimeni, nici chiar de părinţi lui.Acum sosise clipa în care toţi locuitori păduri s-au hotărât că violenţa lui Martinică nu mai poate fi tolerată, aşă că s-au adunat cu toţi ca să vadă ce este de făcut.

Când sosi familia ursului Martin hotărârea fusese luată.Puiul de urs va fi alungat din pădure, iar dacă părinţi lui nu vor fi de acord vor trebui să plece şi ei împreună cu el.

-Mamă, tată aşa-i că nu mă pot alunga?Noi suntem cele mai puternice animale din pădure, iar ceilalţi trebuie să facă ce le spunem noi, cum să îndrăsnească să mă alunge tocmai pe mine, încercă Martinică chiar şi acum să se revolte.

Însă  părinţi lui lăsară capul ruşinaţi în jos şi nu-i răspunseră nimic

-Va trebui să pleci dintre noi, îi spune unul din lupi cei suri, deoarece nici măcar acum tu nu ai înţeles că nimic nu-ţi dă dreptul să fii rău cu ceilalţi, chiar dacă eşti animalul cel mai puternic din pădure.

-Pleacă, pleacă şi să nu te mai întorci, strigară cu toţi.Până şi părinţi lui Martinică s-au dat la o parte din calea lui ca să-i facă loc să poată pleca.Toată lumea îi întoarse spatele ca semn că nu se vor răzgândi, iar Martinică fu nevoit să plece din pădure pentru totdeauna.Aşa a ajuns să trăiască singur şi părăsit de toţi şi chiar dacă a crescut şi a devenit cel mai puternic dintre toţi, nimeni nu vorbea cu el, nimeni nu-l lăsau să se apropie de ei, nimeni nu şi-l doreau în preajmă.De-abia atunci a înţeles Martinică că puterea lui nu-i folosea la nimic dacă el era singur şi părăsit de toţi.

Editeaza textul
0 votes, average: 0,00 out of 1 (0 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

Scrie un comentariu

You must be logged in to post a comment.

ChatApasa aici pentru chat !+