Tina
Proza Scurta
Draganoaia Alexandru
decembrie 18, 2016
0

O mângăie pe obraz.
-Ce frumoasă eşti, şopteşte Mitu.
Vede că deasupra buzei de sus are o cicatrice…
– Este din copilărie semnul ăsta?
-Nu, din pumnul soţului. Mi-a dat atât de tare că mi-a trecut dintele prin buză…
Tina îşi pleacă privirea…Mituţ tace. Continuă să o mângâie. Trece uşor peste semn. Iar şi iar… Femeia întoarce puţin capul. Buzele ating degetele bărbatului, podul palmei…El se întinde, o sărută pe ochi, pe frunte, pe păr. Rămân o vreme îmbrăţişaţi, fără să spună un cuvânt.

Mirosul ei îl îmbată… Se lasă moale în braţele lui.
Sunt în picioare. Tina se răsuceşte, O cuprinde prin spate, îi sărută gâtul , lobul urechii…
Ea lasă capul pe braţul fotoliului… Cu o mână, dintr-o singură mişcare, îşi trage blugii în jos… Mituţ lipeşte buzele de spatele ei… Cu aceeaşi mână îi deschide fermoarul şi, din două mişcări, bărbatul este înăuntru.

A doua zi:
-Victor e acasă?
-Nu, zice Tina zâmbind, deschizându-i uşa, ştii bine că e schimbul doi.
-Mi-a fost dor de tine.
-Şi mie de tine.
Se strâng în braţe. Trupurile se pipăie…O desface la blugi.
-Stai să-mi pun o fustă.
Mituţ intră în sufragerie. Descheiat, se aşază pe canapea. Femeia vine deasupra lui. Îl cuprinde, încet- încet, pe toată lungimea. Tremură. Geme uşor. Bărbatul îi sărută sânii. Ea se ridică, se apasă, se ridică, se apasă, iar şi iar. Îşi încordează şoldurile. Respiră din ce în ce mai greu. Deodată îşi încolăceşte braţele pe după Mitu. Icneşte scurt. Se împinge peste el. Un timp rămân aşa. Mituţ o mângâie, ţinând-o strâns.
-Ce rapizi suntem, şopteşte Tina aproape râzând.
Nu răspunde. Continuă să o mângâie.
-Mmm, ai ceva bun aici, zice ea, cred ca prietena ta e fericită… Ai prietenă?… Hai, gata, înceeet, afară…
Rămân pe canapea, ţinându-se în braţe…
-Vreau să vorbim despre noi…
-Scumpule, nu există „noi” şi, nu va exista…Să ne bucurăm unul de celălalt… Atât vreau…
Întinşi, se privesc în tăcere…

La plecare:
– Mulţumesc că ai fost drăguţ cu mine…
Se lipeşte de el:
-Tot mare e?
Se lasă pe genunchi, îi descheie pantalonii… Mitu încercă să o prindă de umeri:
– Nu trebuie…
-Dar nu pentru că „trebuie”…
Bărbatul o mângâie pe cap, îşi trece degetele prin părul ei fin..
Sau iubit o vreme, cum şi pe unde au apucat..

Într-o zi:
-Mă despart de Victor. Rămân cu apartamentul. El a luat maşina şi televizorul color. S-a mutat deja.
Mitu dă s-o ia în braţe…
-Nu, te rog…Am probleme… Merg la psiholog…
– Dacă pot să te ajut…
-Ar fi ceva… Vrei să dormi la mine o zi, două, nu ştiu…Dar fără să facem…

Doarme făcută ghem în braţele lui. Uneori, noaptea, merge în baie şi plânge…

Într-o zi:
-Mituţ, va trebui să pleci! Azi! Încep să obişnuiesc cu tine şi…
-E rău daca te obişnuiesti cu mine?
– Tu nu înţelegi că nu e bine ce facem?
Mitu îi cuprinde picioarele, începe să i le sărute. Se lasă şi ea pe vine. Amandoi sunt în genunchi, în hol…
-Dragul meu trebuie să pleci. Tu eşti bun. Am să-ti fac viaţa un calvar…Nu te merit…
-Nu plec.
-Nenorocitule, ieşi dracu’… Pleacă!

Femeia plânge rezemată de tocul uşii… Coborând scările, paşii lui Mituţ se aud departându-se.

Editeaza textul
0 votes, average: 0,00 out of 1 (0 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

Scrie un comentariu

You must be logged in to post a comment.

ChatApasa aici pentru chat !+