ZA stori- din „Nu Zaiet, Nu Pagadi”
Roman
fillagaucho
noiembrie 26, 2016
1

Şi grisina stahanovistă mă privea în continuare, fără clemenţă pentru mintea mea torturată, şi mă pândea din spatele genelor stufoase ca o pisică birmaneză un şoarece ameţit de căldură şi cu burdihanul plin, pe care să îl răstigneşti pe o cruce de zmeu şi să îl îneci într-un butoi cu apă, apoi să îl plimbi pe la răspântiile oraşului ca pe un demiurg exilat din ceruri şi scos din priză. Ştanţat „ridicol” şi trimis în suburbiile inconştientului, acolo unde descompunerea lentă a acestei petarde inimoase de uz zglobiu aniversar ce voi fi fost va duce la amorţirea prematură în învelişul sec al animozităţii. Lumea era o oglindă aburită în care capetele se iveau ca nişte gologani cu imaginea răsfrântă de o tipsie de argint înnegrită de vremuri şi un pieptene de os, cu dinţii rari, amesteca pletele burzuluite, mare masă frământată şi neliniştitoare, valuri spărgându-se la mal, ochi încrustaţi în pietrişul zornăitor, micile acareturi clandestine ale timpului. Socoteala pe care mi-o făceam era că tot timpul mă va salva de neputinţa de a da un înţeles faptelor imediate şi celor mai îndepărtate, că voi fi la adăpost de lume, într-o colonie pentru dezertori, undeva, pe o insula secretă, păzită de zei atemporali, coborâţi din cer pentru salvarea noastră. Da, eram mulţi, dar ne păzeam secretele întunecate cu străşnicie, ne pitulam în criptele noastre, unde moaştele prăfuite îşi aşteptau închinătorii. Ştiam că nu voi face mulţi pureci pe lumea reală, chiar dacă păream un colaborator cinstit, ştiam că vigilenţa pe care o jucam nu era decât o palidă partidă de amor cu lumea, un fel de convertire fără credinţă, în care profanam cu voinţa mea spongioasă toate termenele şi condiţiile, apoi mă prefăceam că accept, o siluire continuă căreia îi anticipam sfârşitul, criminele minuscule ale intoleranţei fictive, în final, o brută martirizată cu mintea anapoda şi simţurile la mantinelă, jucându-şi prost sceneta, un colaj din toate capodoperele lumii, unificate în reţeaua nervoasă de un viol testamentar. Da ce gândeam eu nu avea prea mare importanţă şi puteam continua acest periplu prin lumi posibile cât aveam chef şi tot nu m-aş fi vindecat de proastă mea guvernare. De aceea, SDV-ul din această lume, era o glumă proastă la propria mea implicare. Senzual-guralivă, voinţa cu muchiile îmblânzite, ca un peregrin prin tuburile neurale, mă învaţa că tot răul spre bine, cum să poţi să te impui dacă nu dai piept cu duşmanul. „She” era un duşman nou şi vechi, şi cariera mea de muţunache amorezat, mintea letargică şi somnambulă ferecată într-o poveste cu zane şi fofoloance cu pepite de aur, începea să se clatine. Mai întâi ca o ramură scuturată de vânt, apoi ca un balansoar cu prichindei zgomotoşi, un spânzurat atârnând la capătul funiei. Atârnată de coapsa timpului ca Hector de carul lui Ahile, evadam într-un destin primordial în care jucătorii cu recul şi balans îşi potriveau cătarea unul după altul, ca într-un dans de societate, şi se sincronizau perfect pentru a doborî aceeaşi ţintă, un uriaş de pe planşele Roscharch, o imagine învechită a autorităţii, după care se ascundea manierismul tentacular al voinţei de putere congelate într-un punct infinit de fierbinte . Câteodată nimeream şi eu capul monstrului şi din orificiul glontelui ţâşneau aburii ca dintr-un gheyser. Monstrul Minotaur prin galeriile labirintice ale sufletului, vâna pe cei care se separau de grup şi firul roşu călăuzitor, o altă imagine a autorităţii alterate, ne ducea la un alt liman, cel al spoveditorului social, dezlegat de sine, cu armele puse în panoplie şi grimasa blândă a oficiantului. În felul acesta, călătoria spre centru era mereu amânată şi toată acea vecinătate cu absurdul din noi se reducea la o amintire voalată, clasată într-un dosar, un fel elegant de a ne separa iarăşi, fără a ne distruge, de a continua luptele între noi şi interimatul, uitând că pentru o clipă am luptat alături, să împingem bariera până la miezul clocotitor al fiinţei.

Editeaza textul
0 votes, average: 0,00 out of 1 (0 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

One Response
  1. e misto ludicul, buclele de text asociative, dar mai ales mi-a placut asta: ştiam că vigilenţa pe care o jucam nu era decât o palidă partidă de amor cu lumea, un fel de convertire fără credinţă, în care profanam cu voinţa mea spongioasă toate termenele şi condiţiile, apoi mă prefăceam că accept, o siluire continuă căreia îi anticipam sfârşitul, criminele minuscule ale intoleranţei fictive, în final, o brută martirizată cu mintea anapoda şi simţurile la mantinelă, jucându-şi prost sceneta, un colaj din toate capodoperele lumii, unificate în reţeaua nervoasă de un viol testamentar.

Scrie un comentariu

You must be logged in to post a comment.

ChatApasa aici pentru chat !+