ZA stori- din „Nu Zaiet, Nu Pagadi”
Roman
fillagaucho
noiembrie 24, 2016
0

Distrusele astea două de le vezi…sunt păpuşile mele…crash test dummies…pot să le sfărâm fiecare fibră a corpului..să le dau droguri proaste şi aşa mai departe…sunt ca bolnavul care nu vede decât anestezia şi nu operaţia….au făcut chetă în toate sanatoriile lumii ca să le fie recunoscut dreptul la nebunie …au îmbrăţişat terapia disocierii controlate, n-a funcţionat ….au trăit bine, pe banii altora, spovedindu-se altor urechi despre utilizările lor forfetare….viciile de procedură le-au încântat…au trăit în marja de eroare a vieţii…au făcut boli statistice şi s-au vindecat cu salvamari fotogenici…şi le-a părut rău doar când au fost abandonate în căsnicii ca într-o cămaşă de forţă….au divorţat…au plecat mai departe…au parazitat alte suflete….sunt iubibile…curtabile….casante….friabile…ce mai…femei adevărate…şi totuşi vin ca mieluşeii să se roage pentru porţia de vise…..pentru portanţă şi decolare le dau ce vor…apoi adorm….şi în somn..sunt numai ale mele….

Ochii îi sticleau ca la şarpe, presimţeam că va urma ceva nefiresc, cuburi de gheaţă îmi congelau simţurile, tremuram şi îmi muşcam buzele până la sânge. A plecat din cameră, s-a întors cu două pungi de păstrat alimentele în congelator şi le-a pus peste capetele celor două momâi anesteziate. Le vedeam respiraţiile aburind plasticul. Apoi m-a ţintuit cu privirea ca un hipnotizator, cu luciri verde-lucernă şi şi-a dezvelit gingiile într-un rânjet macabru.

Bine, iubi, facem un pact. Eliberează-le pe cele două şi nu voi fi niciodată a ta. Abţine-te şi îţi voi oferi tot ce ai visat până la ultima picătură de cerneală din stilou.

S-a îndepărtat de pat şi s-a aşezat în faţă oglinzii dulapului cu un pieptene mare în mâini. M-am uitat în jur cu teroare. Nu putea fi adevărat, visam sau ce dracu? Dar picăturile de sânge de pe buze îmi reaminteau că totul era cât se poate de real. M-am uitat la femeile adormite care nu ştiau că sunt în pericol de moarte. M-am surprins dorindu-le sfârşitul grabnic. Am început să mă zbat, încercând să mă eliberez. Ca un cobai care nu vrea să aleagă una din cele două cutii şi vede doar al treilea drum. Drumul eliberării, al nonconformităţii. Erau la 30 de cm de mine, puteam să le sfâşii pungile cu dinţii şi să le salvez.Apoi mă răzgândeam. Poate „She” doar brava…poate ăsta era preţul pentru a consimţi o relaţie. Sângele ca un nămol gros curgea prin ţevile trupului ca prin conductele unei topitorii, se depunea în inimă şi inima neputincioasă împingea vagonete de pietriş şi mâl clisos, opintindu-se să îşi elibereze camera de panică. Trecuse o oră de zbateri sau două minute. „She” îşi terminase toaleta şi se ridicase de pe scaun. S-a apropiat de pat şi mi-a prins nasul într-altă batistă cu cloroform.

Du-te la culcare. Nu înţelegi nimic, nu-i aşa ??!!

M-am trezit într-o camera albă, cu pereţii capitonaţi care arătau ca romburile de la o pilotă matlasată. Eram îmbrăcată în pijamale din flanel şi muştiucul unui furtun de oxigen stătea culcat pe pernă, fâsâind ca o viperă cu corn. Pe noptieră, o seringă cu un lichid vâscos alb, care semăna cu un dispozitiv de însămânţat artificial vacile. Neonul pâlpâia scoţând sunete scurte de unghii pocnind păduchi. Apoi mi-am dat seama că auzeam totul înfundat căci aveam urechile astupate cu vată. Şi nările îmi erau astupate cu vată. Am eliminat totul cu o scuturătură de greaţă. Un geam uriaş dădea spre ceea ce părea un hol, holul unui spital. Nu eram legată în cămaşă de forţă, puteam fi la nouă totuşi. Pe hol, umblau persoane îmbrăcate în roşu care pâlpâiau pe retină ca mii de puncte roşii ale unui sniper pe victimele fixate prin lunetă. Era foarte cald, am simţit etichetele hainelor zgâriindu-mi pielea. M-am dezbrăcat şi am citit ce scria pe etichetă. Uni-Varsity Group. Versatile till we die. O camera mă fixa cu teleobiectivul dintr-un colţ, rotindu-şi capul cu gât sfrijit după mişcările mele. Am luat un scaun şi m-am suit pe el şi am citit ce scria pe cameră. Alephtoria Pro-Lense. Flushing imagination reconverting images. Am pipăit pereţii, erau calzi.Podeaua părea şi ea caldă, un sistem de flooring heat probabil. Am spriţuit seringa şi doi stropi au căzut pe podea. Lichidul a devenit incolor la contactul cu podeaua încălzită şi s-a evaporat. M-am aşezat în pat. Uşa s-a deschis şi o femeie intrând cu spatele, îmbrăcată în roşu, s-a apropiat de mine trăgând o masă pe roţile cu ceea ce părea a fi ceva de mâncare. S-a întors cu faţa şi am încremenit. Era „She” într-o varianta ugro-finică cu chipul smead şi trăsăturile specific asiatice. Totuşi o recunoşteam încă. Am intrat în transă. Dacă era un vis, atunci era unul bun. Mi-am adus aminte de visele mele fistichii din copilărie, de pernuţele de decor mirosind a bergamotă şi a scorţişoară, de migrenele zvăpăiate care dădeau din coate şi din buci ca o studentă la Poli agresată brusc pe stradă de un raid aerian de căcăreze de oaie, formule matematice polimorfice care o muşcau de curul săltăreţ ca nişte broaşte râioase excitate, apoi le depunea în lada cu zestrea familiei, alături de prostate canceroase şi edemuri testiculare puse în pungi de vid. Mi-am adus aminte de Gogo-Flex Wombat, instructorul de yoga al mamei, care o învaţa să folosească bile vaginale pentru întărirea musculaturii pelvine, stimabil saltimbanc introvertit, plătit în reparaţii pe gratis de tatăl meu, deoarece într-una îşi pocea maşina, traficant de iluzii cu mutră de narcoman şi păr de merinos pe picioarele neepilate. Măturând pe stradă cu ochii, ca un tsunami, plaja de prospectori de apartamente şi chilipiruri imobiliare care mă căutau pentru relaţii versatile, de preferinţă în picioare lângă un gard al şcolii, dar pe care îi înecam ca pe viermii de undiţă în paharul cu spirt, apoi îi decapitam şi priveam trupurile cum se zbat, zvârcolirile inelate şi sângele de sacâz ivindu-se ca un mucus din extremitatea violentată. Toată copilăria mea am fost un fel de sadic luat pe nepregătite. Aparent, bunătatea e intraductibilă la vârste fragede. Copiii au instinctele atât de ascuţite, încât simt repulsie pentru îndoctrinările fragede la care sunt supuşi şi întotdeauna vor dori să se întoarcă într-o lume sălbatică, primitivă, o lume a Împăratului muştelor. Li se fâlfăie lor de credinţă, de pruncul Iisus, cel mult vor face o criză de Crăciun dacă îi laşi fără cadou. Şi „She” mă lăsase fără cadou, într-o revoltă cu gust de migdale amare, cu cearcăne însufleţite. Aşa că faptul că acum o visam, mi se părea ciudat. Da, dar cine conducea acest vis? Putea fi subconştientul sau…Am privit-o pe duduia înmuiată în sânge menstrual şi am aşteptat. Mi-a pus o măsuţă pe picioare şi a aşternut tacâmurile, farfurii cu o mâncare albă, ca nişte muci decoloraţi. Am gustat. Aspectul era îngrozitor, dar gustul delicios. Erau un fel de păsat dulce, mieros, care se prelingea plăcut pe esofag. Un pahar cu lapte de soia sau orez sau migdale a completat acest festin. M-am şters la gură cu şervetul de muselină.

Unde mă aflu?

Aici e SDV.

Nu înţeleg prescurtarea.

Serviciul de Decontaminare de Viaţă.

Şi de ce aş avea nevoie de aşa-ceva?

Pentru că ai făcut o criză existenţială. Terapia medicamentoasă şi cea psihologică te vor ajuta să îţi revii.

Cum să nu, dar tot nu înţeleg cum am ajuns aici.

Noi am deschis portalul. Şi vrem să te recuperăm cât nu e prea târziu.

De ce sunt într-un pericol de moarte?!!

Cam aşa ceva.

Am privit-o mai bine. Era şi nu era „She”. Părul pieptănat cu cărare pe mijloc, peste care era pusă boneta de infirmieră, stătea docil prins într-o coadă de cal. Ochii migdalaţi de culoare nehotărată între o răzoare de varză, un verde de pepinieră de brazi tineri şi albastrul siniliu cu pistrui roşietici. Tot mică de statură, dar parcă era compusă din fragmente lipite cu letconul, cu mişcări de păpuşă ţinută în corzi. Aerul tremura în jurul ei, vibra în unde scurte şi acustica se modifica, de parcă îţi vorbea când în dreptul urechii ca o şoaptă, un suspin întretăiat, când se auzea ca venind printr-un tunel cu ecoul strivit de gingii. În rest, aerul curat, steril, de Maică Precista a bolnavilor şi muribunzilor, o expresie aspră pe chip şi mâinile unite în poală, cu manichiură french şi un inel în formă de şarpe pe degetul mijlociu de la mâna dreaptă. Mă împroşca, prin ochelarii rotunzi, cu o privire lichidă, care se lovea de tâmplele mele şi mă orbea. Eu eram malul care se surpa sub loviturile de pikamer ale razelor incidente care îi scăpărau printre pleoape. Aş fi vrut să o îmbunez sau, poate, să o transform într-un agent consolator pentru situaţia mea imprecisă. SDV? Era ăsta un spital de boli nervoase în care psihiatrii umblă deghizaţi în infirmiere, practicând pe tine terapii interzise, la adăpostul unor protocoale complicate? Generaţii pierdute prin malul civilizaţiilor ca nişte ancore care troznesc din lanţurile groase cufundate în tăcerea abisurilor , generaţii cu gura uscată şi membrele pustiite de nevroze şi toate acumulările istorice în care staţi îmbibate ca nişte cârpe în benzină, veniţi de mă vedeţi pe mine, unică fiică a abuzului, how i am endorsing this pitch…Prea plecata slugă a voastră se dă în bărci şi nimeni nu intervine. Doar că nebunia deşi sfântă este totuşi o formă de a face convieţuirea noastră alienată mai suportabilă. Să moară mama manelelor dacă nu este aşa. Creieraşele voastre constipate în care nu amiroase a nimic, circumvoluţiunile fleşcăite date cu cloramină şi acid boric şi executările silite la care va supuneţi anturajul. Da, fiecare pumn pe care îl ridic şi cade la loc, fiecare picior dat în fund retras din campania electorală. „She” care adulmecă pradă… Săgeţi de oţel în muchia viselor, coroane funerare sau dentare, sau alambicuri cu otrăvuri parfumate. Căci ce poate fi mai adevărat decât visele noastre ? Vieţile sunt rizibile, dar le concediem repede. Uite, chiar acum, visez că m-am sculat din pat şi o strâng de gât pe stimabila. Şi ea o da înainte cu SDV-ul, TGV-ul, ATV-ul ei.

Ai terminat cu gânditul?

MHMMM…. Dar poate nu gândesc, ce zici de asta?

Întotdeauna ni se răspunde aşa, dar noi ştim că pacienţii simt nevoia de revoltă şi dezvoltă un complex de superioritate.

I am craving for a bomb shell. De ce sunt aici şi unde mă aflu?

Eşti în unitatea centrală, în hard disk. Aici doar pulberea fină a reprimărilor clocite în uterul morbid al transfuziei de identitate mai dormitează. Dar vei învăţa. Câine surd la vânătoare şi vulpea clocitoare.

Inhatbotnicire plăcută prin praful istoriei cu fuioare de brânză toarse de maşină de calcul a lui Blaise Pascal. Până la următoarea dezmierdare a inimii.

Pune-ţi masca de fiere peste chipul tău de ou clocit, trupul ţi-este un submarin inundat în care plutesc cocoloaşe de pâine şi haine scorţoase frământate în pumni ca nişte balize, deteriorează sentimentele pulverizate în suflet, fii nociv dar nu atenta la microbii din dotare. Humongus este şeful cu clitorisul din elastice de păr care te muşcă de obrajii bucilor până te dezumfli ca un balon înţepat. Prospectori invalizi după saltul de cangur ratat merg în cârje prin staţia de epurare a apei unde bălegarul proaspăt afânat se înţepeneşte în racorduri pulsând o tarantelă, până conductele scuipă pachete on-line de publicitate naivă. Humongus este un pterodactil cu zâmbet mimetic care pluteşte peste ostrovurile de vieţi pre-fierte cu membrane sparte. Zânele îşi lipesc aripile cu plumb topit şi apoi se pun pe avarie la colţul bulevardului, aşteptând un căpcăun agnostic să vină să se prostitueze pentru un dolar în plus la ajutorul de şomaj. Humongus plăteşte bine, în rate sau cu cardul, după cum îi miroase a pizdulici toropite de căldură, cu seva ţâşnind dintre coapse sau şaorme înfofolite în piei de trabucuri care îşi pierd maioneza pe drumul forestier. Oraşele aleargă după trenurile de marfă unde dorm catapulte de visuri cu boboci de raţă la subţioare. Femeile nu există, bărbaţii au dispărut de mult, clopote cu limbile scoase au rechiziţionat cardurile de membri ai clublui de golf şi au răzuit bilete de loterie. Într-o scorbură jilavă un tron a fost confecţionat din cartilajuri de rechin şi acolo s-a ţinut prima conferinţă a republicii federative a gnomilor-lampadar. Humongus şi-a amintit că sexul cu minori este interzis şi s-a autosatisfăcut cu ţevi de eşapament de la camioane şi Tir-uri din staţia de benzină. Zânele, elfii şi ceilalţi au cântat Ave Maria şi şi-au ridicat o biserică din polistiren cu capiteluri greceşti din pastă de dinţi expirată. Când oamenilor le-a venit mintea la cap, erau deja cu sufletul în Rai sau mă rog, prin împrejurimi, aşa că au privit totul cu îngăduinţă. Era delfinilor cibernetici cu aripioare din pixeli impersonali a fost înlocuită cu epoca elastică a corporatiştilor medievali de basm. Sub domurile de arteriole şi cupolele de alpaca ale blândeţii suverane, oamenii s-au metamorfozat în furnici astringente pentru icoane cu coşuri pe piept. Dumnezeu şi-a amintit de candoarea de porţelan a uitărilor noastre şi ne-a dat recreaţii utile în spitale de boli nervoase, apoi turniruri domestice cu polonicuri şi răzătoare şi bioenergie meticulos înfăşată în folii alimentare. Humongus s-a creştinat într-o piscină şi a băut sânge de văduvă-neagră dintr-un container stradal. Pontificatul tomberoanelor ecologice în alianţă cu marsupiale a dat peste cap rată de inflaţie a zânelor din caravana gay aşa că gnomii-lampadari au pus paznici de bordel pe SeigHeilHanger, paraşutist în rezervă al forţelor de elită. Toping de caramel pentru creştinarea căpcăunilor, apoi etanşeizarea volumelor interzise cu personaje malefice şi o Magna Charta a drepturilor conjugale. Oamenii din Rai au avut doar dreptul să bântuie două ore noaptea după slujba de Înviere. Humongus s-a mutat într-o rulotă dintr-un parc de maşini abandonate şi a propăvăduit emigrarea forţată şi reprezentarea politică a exilaţilor cu misiuni diplomatice. Lumea n-are stare, oare oamenii se vor întoarce, televizoarele plâng pocnind din tranzistori şi mormintele stau cu gura căscată aşteptându-şi cu confort sporit proprietarii, între timp o autorizaţie de construire a unei autostrăzi care să treacă prin cimitir a fost dată, oamenii au înfulecat ceţuri decepţionate din miezul rutinei şi au stat la căpătâiul speranţei şi au cântat.
Human Goose, Human gas
Cheeky bones inside your chest
Always found your ways are tricky
Cause your will is always cheeky

Şi ce-i cu asta?

Asta ai scris tu în măreaţa ta carte despre iubire.

Da??!!! Aşa o fi, dar ce te doare pe tine?!

E simplu. Mă gândesc că cineva se plânge pe 100 pagini că are artrită, dureri de şale şi la final diagnosticul pică : a murit de gută. Ca nuca în perete.

Chiar nu am ce să îţi explic. Humongus este doar un simbol. E vorba despre testele Roscharch. Am analizat şi eu nişte planşe şi am văzut „bărbatul uriaş” cu cizme de piele. Am furat imaginea şi am prelucrat-o. Humongus este în viziunea mea bisexual, un fel de umbră care îşi face jocurile la marginea timpului.

Presupun că ai văzut şi Jeepers Creepers?

Da. Canibalismul m-a atras la început. Apoi am văzut că JC nu consumă organe sexuale. Că nu e nici heterogametic nici homogametic. Deci JC e asexuat. Pe când Humongus e bisexual.

De ce?

Autoritatea este bisexuală, moartea nu are sex. Mai precis, moarte nu are preferinţe, e indiferentă la sex. Pe când autoritatea are scenarii în care sexul e important. De fapt JC, care mănâncă organele „frumoase” mirosind frica e o imagine voalată a cancerului care atacă toate organele din trup, mai puţin inima, vaginul, penisul.

Ţin să te contrazic, există şi cancer penian şi de vagin şi de vulvă.

Da, dar sunt mai rare.

Şi apoi el mănâncă organe „frumoase”. Ce vrei să spui tu e că boală asta, cancerul, ar fi un fel de hazard absolut, care loveşte la întâmplare.

De multe ori, aşa este. Nu în toate cazurile, fireşte. Există o logică a microuniversului care se aplică peste tot, un substrat. Dar într-un film, la nivel macro, putem interpreta diferit. Aşa am văzut eu. Chiar dacă nu e că mine, JC nu are sex, asta e sigur. De fapt, mulţi zic că Jeepers Creepers este, prin extensie, The MothMan.

He can Eat your Fear…

Cu febra revoluţionară, purulenţă iconoclastă, închinându-mă la toate bisericile neghiobiei, jefuitor de morminte la ocazie sau doar memorie amăgită de o voinţă netemperată, mă adânceam în mine, blestemând, scurmând prin gunoiul cald al amintirilor, până îmi învineţeam degetele, până simţurile opărite îşi ejectau impacientate spasmele împachetate şi lista de furnizori, botezul meu fusese făcut, eram doar la un pas de membrana care ne separa, gata să mă lipesc de aerul din preajmă, să mă cutremur la fiecare pas sau gest, ca un îndrăgostit. Dar degeaba. Iubirea mea părea analfabetă şi chiar dacă îmi prorocisem că voi câştiga lupta, armele mele de gumă se îndoiau şi nu produceau pagube însemnate. Iubitor de nihilisme şi copilărisme stângace, cu un repertoriu de note acute de mimoză, de Manuela cu gândaci la mansardă, îmi imaginam feţele palide cu efect de veste reflectorizante ale părinţilor mei, pândindu-mă în pătuţ în întuneric , ca pe un infractor de drept comun, după urme de flatulenţă şi încântare gastronomică, apoi ţipam ca o soprană până din creieri îmi ţâşnea muştar şi mă culcam la loc, în poziţia fetusului, lăsându-i pe cei doi gardieni să se amăgească mai departe. SDV. Pula. Aici e lumea mea şi nimeni nu mă poate face să îmi pierd poziţia. Nici măcar cea mai îndrăgită dintre cocote. Toţi o să trebuiască să accepte matriarhatul meu de hrubă, uşor stilizat şi patologic, şi toate cucoanele astea îmbrăcate în roşu ca un semn obscen al fertilităţii care incumbă moartea o să dea în brânci să mă satisfacă. Nu pot accepta alt rezultat. Între timp pântecul îmi tresalta sub loviturile de baros ale privirii ei, mă descompuneam în pentagrame sticloase şi în stele de mare ciopârţite de valuri de gheaţă, frisoane care îşi cerşeau legitimitatea se insinuau sub piele ca mii de ace şi cuie ruginite. Şi grisina stahanovistă mă privea în continuare, fără clemenţă pentru mintea mea torturată, şi mă pândea din spatele genelor stufoase ca o pisică birmaneză un şoarece ameţit de căldură şi cu burdihanul plin, pe care să îl răstigneşti pe o cruce de zmeu şi să îl îneci într-un butoi cu apă, apoi să îl plimbi pe la răspântiile oraşului ca pe un demiurg exilat din ceruri şi scos din priză.

Editeaza textul
0 votes, average: 0,00 out of 1 (0 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

Scrie un comentariu

You must be logged in to post a comment.

ChatApasa aici pentru chat !+