Zmeul Vânt- Turbat iar s-a arătat
Poveste
gabriela_tess
ianuarie 11, 2017
0

CONCURS 1   

       Într-o minunată zi, zeci de copii, care de care mai zglobii, purceseră în drumeţie, pe o câmpie. Toată ziua s-au zbenguit în soare, alergând pe ponoare.

       Spre prânz, foame cumplită a cuprins pe mare şi mic şi au mai stat un pic. Au întins masă mare cu banane, batoane, struguri, margarină, sandwich-uri şi murături ce-au fost înghiţite de zeci de guri. În urma lor, vai!, ambalaje, cofraje, coji, hârtii, borcane, sticle şi stacane zăceau azvârlite pe iarbă, pe sub copaci, pe lângă araci.

       Zmeul Vânt–Turbat s-a mâniat şi măre!, a ridicat mormane de ambalaje care au început ameţitor să se rostogolească şi să-i lovească pe vinovaţi. Aceştia priveau speriaţi şi căutau să se ferească din calea lui Vânt–Turbat ce suflă neîncetat.

      Vijelia nu se opri. Cel mai mare dintre copii, un arătos băiat, şeful clasei, după cum am aflat, se pomeni luat pe sus şi dus.

      – Prietene, prietene, ţine-te bine şi nu te da dus! strigără glasuri subţirele de copii, dar cum să te ţii ?

       Zmeul Vânt-Turbat, în zbor cu Ionuţ s-a îndreptat către locul lui umbros din Muntele Tenebros.

      – Să-l lăsăm să-l ia dintre noi ? s-au întrebat alţi doi, revenindu-şi din şoc şi stând pe loc.

       – Eu zic să-i luăm urma şi ne-om descurca cum Dumnezeu ne-o învăţa!

       – Haide-atunci şi vom vedea dacă puteri vom avea că mult rău a mai făcut zmeul acesta pe Pământ!

       Şi-au tot mers către Apus. Nu umblau cu capul sus, ci pe jos se tot uitau, urmele furtunii căutau. Şi-au tot mers cum merge cuvântul din poveste că-nainte mult mai este.

        Când deodată, ce să vezi ? Se făcu–naintea lor un pod al dragonilor. Împrejur, cât poţi să vezi, capete de dragoni verzi, care limbile scoteau, flăcări roşii aruncau.

       – Ce ne facem, frate-meu?

       – Uită-te în jurul tău! De-i găsi un telefon, am ac de cojocul  lor! Vom suna la Pompieri şi ne-or ajuta ei.

        Cum au zis, au şi făcut! Vreme multă n-a trecut, pericolu-a dispărut!

        Dragonii ce suflau foc pe nări s-au liniştit până-n zori şi eroii noştri au păşit curajoşi pe podul zis degeaba «al dragonilor».

        N-au apucat să rasufle uşuraţi, că s-au trezit afundaţi. Mlaştina ucigaşă îi pândea, pierzania-i aştepta.

       – De-aici nu mai scăpăm, frate !

       – Nu te zbate! Nu te zbate! Uite, zâna nostră bună ţine o frânghie-n mână. Roagă-te să ne-o întindă şi de-un trunchi să o cuprindă!

       Aşa au făcut cei doi, bravii noştri dragi eroi. Şi-au scăpat cu bine, iată, din mlaştina blestemată.  Şi haide tot spre Apus ! Nu umblau cu capul sus, tot trăgeau nădejde mare că Ionuţ are scăpare. Iată-un munte–n depărtare! Cine ştie geografie, să poată muntele descrie? Povestitorul, fireşte, că firul poveştii el îl suceşte.

       Se făcu–naintea lor Muntele-Arătărilor. Vârfu–acela, de priveai, mii de capete vedeai, câte arătări ciudate, atât de urâte toate!

       – Nu cred ce văd! E-nchipuire, se încurajau cei doi copii. Şi cât ai clipi dispărură toate, de zâna cea bună fermecate.

       Iată-acum în faţa lor Castelul Vânturilor. Strălucea măreţ în soare. Ce splendoare, frăţioare!

       – Uite-acolo la fereastră! El este chiar ţinta noastră. E Ionuţ şi cât de trist! Să strigăm şi să coboare! Zmeul e plecat se pare. Să fugim cât ce se poate!

        – Ai dreptate! Ai  dreptate! Să plecăm,  spre colei să ne-ndreptăm!

        Ce-a urmat se înţelege. Au fugit cât ce-au putut, pe drumul ce-au străbătut.

        – Meritam o-nvârtitură, zice Ionuţ serios, că v-am învăţat pe dos! Nu curat, nici ordine, murdar şi dezordine! N-am ştiut să mă impun, să v-arăt drumul cel bun! O purtare minunată e de toţi apreciată! Rău îmi pare! Ce să zic…

       – Las’ c-am învăţat un pic cum să ne purtăm cu toţii ca să ne creştem nepoţii !

        Tot ce mai ştiu despre ei e că şi-au schimbat purtarea şi, deveniţi bunici, îşi învaţă nepoţii să respecte locul în care trăiesc cu toţii.

              Şi-am încălecat pe-o căpşună şi s-a sfârşit o lecţie de ecologie bună. Şi-am încălecat pe-o filă de poveste şi de-acuma nu mai este.

 

Editeaza textul
0 votes, average: 0,00 out of 1 (0 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

Scrie un comentariu

You must be logged in to post a comment.

ChatApasa aici pentru chat !+